06
Aug
07

teribilism.

M-am izbit mereu de teribilismul multora, m-a agasat si mi-a tocat marunt, marunt rabdarea. Prima oara m-am lovit de cei care fumau in spatele liceului pentru ca era „trendy” si „cool” si „marfa” sa defilezi pe acolo cu tigara in mana, tragand superficial, cu buzele tuguiate abia atingand baza filtrului, cu plamanii cimentati in nicotina, mirosind a scrumiera inecata de mucuri. Dar nu conteaza…m-am uitat la amaratii de clasa a noua schimonositi in lupta cu sinele sa primeasca activ fumul, la X cum isi tine pretentios tigara in sus cu doua degete micute, intr-o miscare pretentios matura, la Y care se lauda ca s-a lasat de tigari, inainte sa se apuce vreodata, la ţâncii care alearga cu tigara aprinsa pe strada. Apoi ma vad parca pe mine atintita cu ochii curiosi ai copilului de 6 ani la tifonul imbibat de nicotina prin care tata mi-a aratat tainele negative ale viciului. Imi resimt tentatia de atunci, mana ce se intindea spre tigarile din pachetul deschis, uitat pe masa, se juca cu ele si le punea cuminte la loc, acoperindu-si urmele ca un mic infractor. Apoi cenusiul tigarii arse pe care nu am reusit sa o aprind si dorinta de a imita, atractia bizara a copilului de 7 ani spre singurul lucru interzis pe care modelul, prietenul si confidentul lui o avea. Nu prea tarziu, brusc si fara sa spuna nimanui adultul a aruncat scrumierele, pachetele de tigari, excesul de brichete si tentatia copilului a pierit odata cu ele. Apoi alcoolul un teribilism mai profund, reliefand intens secul gandirii: placerea ametelii impinsa in betie, cu greturi si dureri de cap, pe care actorul nu uita sa le o povesteasca tuturor, din aceeasi nevoie primitiva si tâmpă de a fi „trendy” si „cool” si „marfa”. Alte cateva forme de teribilism cu o raspandire mai putin ampla nu imi merita timpul asa ca le las si trec unde vroiam sa ajung…cea mai inalta forma de teribilism pe care am intalnit-o in ultima vreme. Poveste despre o copila de 13 ani, mica mea protejata din totdeauna pe care o voi numi simplu A.: A. si a taiat ambele brate in inscriptii, patratele, diezuri si linii pana la incheietura mainii si pe partea interna si pe cea externa, declarand tuturor cu nonsalanta ca totul a fost ca sa-si astampere placerea pentru automutilare…copil de clasa a 7a multumit ca e centru barfelor marunte de pe bancile babelor si care probabil ar fi fericit daca ar citi blogul asta, pentru ca teribilismul i-ar fi satisfacut.


0 Responses to “teribilism.”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: