02
Aug
07

o alta lume

Intotdeauna mi-am platit greselile. intotdeauna mult prea aspru. Erorile mele, unele infime, altele monstruase, s-au intors si m-au muscat de maini si parca cicatricele lor inca sangerande se mai deschid uneori spre a absorbi praf si se infecteaza fericite. Da, mi-o faceti mereu rani ale mele nascute din neatentie, din nepasare, din rea-vointa, din cruzime…
Ultima mea greseala: am uitat o carte la un prieten din brasov si mi-a trimis-o azi cu autobuzul. A trebuit sa ma duc sa o ridic din Autogara. Eu…singura, dezorientata, agasata de soare, enervata, neatenta, plictisita si somnolenta…coborarea o statie mai tarziu din maxi-taxi, mersul pe jos inapoi cu soarele ce ma izbea in tample, marginea orasului, praful marunt, caldura inabusitoare, manelele urland, mirosul greu de mici si carnaciori pe gratar[nu cred ca voi mai suferi vreodata micii], oamenii colorati, tiganca urata ce-si alapta puradelul cu tigara in mana[oare biata creatura se hranea si ea cu nicotina?], tiganca inconvoiata ce-si tara sacul de peturi goale, banca murdara din plastic, pe alocuri patata cu smoala, tanara din slatina cu picioare atragatoare, imbracata vulgar, blonda frumoasa care m-a intrebat daca poate sa se aseze langa mine si mi-a zambit, bodegile de pe marginea autogarii, magazinul infect in care am intrat din plictiseala si mi-a atras atentia cu dezgust musculatura tipului de pe pachetul de chiloti [oare nu poti purta boxeri decat daca ai bicepsi exagerati?], soferii jegosi, cu cate o ureche gaurita la baza in cel mai cocalar mod, aglomeratia de autobuze si microbuze ruginite, vopsite pestrit, murdare, oamenii imbracati prost, tricourile din licra mulate, blugii chinezesti urati, tarana maronie de pe asfalt, freamatul, pendularea „provincialilor” coborand ca vitele din masini vechi de transport in comun, porumbeii ce ciuguleau calmi din mizeria trotuarului, vrabia speriata ce se tavalea in tarana, teama mea de a sta singura printre necunoscutii cu fete slutite de ura si vicii, privirile nerabdatoare spre ceas, sentimentul unei asteptari nesfarsite, o jumatate de ora teribila, mainile intinse pe geamul autobuzului spre pachetul din mainile soferului intre doua varste, un copil paranoizat la maxim ce a spus cu glas subtire numele ce-i permitea sa intre in posesia cartii, goana inapoi prin autogara, sentimentul eliberarii, starea falsa de calm, ritmul cardiac alert in timp ce strabateam strazi laturalnice de periferie, marul cumparat din magazinul din statie, mar importat, fad, mare, lucios, un maxi-taxi in care era liber locu-mi preferat, tarfa cu pantaloni de satin, coborarea, femeia intre doua varste ce m-a calcat pe picior, imaginea casei la cincizeci de metrii, la douazeci, la zece…si apoi acasa, sentimentul de apartenenta si calmul.

jeleu.


2 Responses to “o alta lume”


  1. 1 andra
    2 August 2007 la 9:24 pm

    dute seara la gara sa vezi acolo si mai si;)

  2. 2 supradozadecuvinte
    2 August 2007 la 9:43 pm

    femeie, gara e mult mai putin infecta.:)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: