08
Feb
08

Jocuri fara varsta

Jocurile nu au o varsta, la fel cum nici sufletul nu are vastra. Doar mintea are, ea fiind cea care aduna experienta si se ghideaza pe baza ei in alegerile si activitatile viitoare. Cu toate astea, de la o anumita vastra in sus nu de mai joci cu papusile sau masinutele, nu mai joci “pititea” sau “sticluta cu otrava” sau alte “jocuri ale copilariei”. Totusi, jocurile pe calculator nu se sting la fel ca celelalte. Jocurile pe calculator sunt jucate la toate varstele si sunt pentru toate varstele.

 

Probabil ca va intrebati unde vreau sa ajung, de ce scriu despre asta sau daca sunt una dintre putinele fete care inca mai joaca jocuri pe calculator. Nu vi se pare ciudat ca la un moment dat (adolescenta sa spunem, ca sa fie mai larg decat o anumita varsta) mai mult baietii joaca jocuri pe calculator in timp ce fetele eventual mai joaca din cand in cand un pool pe yahoo? Nu vreau sa delimitez “fetele” si “baietii” in grupuri distincte pe care sa le etichetez intr-un anume fel. Stiu ca nu poti pune o anumita eticheta si spui ca se potriveste tuturor, si totusi ceea ce am scris mai sus e un lucru real. (bineinteles ca exista si exceptii) Fratele meu mai mic (clasele primare) m-a intrebat mai demult de ce nu ma mai joc pe calculator (si nu e singurul baiat curios, dar el are alte motive). Tine minte vremea in care amadurora ne placea Age of Empires II si cand jucam Sims. Intr-un fel e o intrebare buna. De ce? Mi-am pus-o si eu la inceput. Raspunsul este: pentru ca am gasit alte lucruri pe care vreau sa le fac, lucruri cu care am inlocuit jocurile pe calculator, dar nu am spus niciodata “de azi nu mai joc jocuri pe calculator” si nici nu voi spune asta vreodata. Nu m-a tentat niciodata CS, dar Zuma as mai juca si probabil ca nu e singurul, dar numai numele asta mi-a venit in minte.

 

Asta a fost ce am avut de spus. Acum astept parerea ta. (Acest “tu” are dublu sens. Unul se refera la persoana care a deschis subiectul zilele trecute – nu, nu fratele meu , ci un coleg – iar celalalt chiar la tine, cel/cea care citesti ce am scris).

 

 

Akary

01
Feb
08

Plimbare placuta in frigider

Azi am fost in frigider. Nu e prima oara cand se intampla asta, e doar prima oara cand vad frigul de afara ca temperatura dintr-un frigider. Doua ore de plimbare si asteptare m-au facut sa ma gandesc cum s-ar simti cineva intr-un frigider. E adevarat ca locul ar fi mai mic, ca persoana in cauza s-ar inghesui si n-ar avea loc de miscare pentru a se mai incalzi macar un pic. Ca sa ma incalzesc, mi-am luat un pespi rece. Interesant, nu? De abia cand am inceput sa-l beau mi-am dat seama ca ar fi fost mai bun un ceai sau o ciocolata calda (cine isi aduce aminte de Sibiu?😀 ), dar fata de alte bauturi servite acolo, era chiar bun (Pepsi intotdeauna e bun :D). Nu, nu vreau sa ma plang. Mi-a placut plimbarea de azi. Mi-a placut si compania. Defapt, compania e ceea ce conteaza cel mai tare, cel putin pentru mine. Am avut o problema doar cu frigul. Oare cum se simte apa cand ingheata? Nu vreau sa stiu.


Akary

24
Ian
08

Timpul

Timpul a fugit asa dintotdeauna? Abia acum, de curand, am observat ca timpul parca se grabeste sa treaca. De ce? E bine stiut ca el tot trece de multa vreme, de mii si mii de ani, dar chiar daca se grabeste, tot va mai avea alte mii si mii de ani sa treaca. Macar sa reusim sa prifitam de el.

 

 

Akary

 


14
Ian
08

„Graphophobia”

…iata’ma inapoi, dupa o bine (ne)meritata pauza in care m’am mai cultivat si eu un pic.

Si ca sa debutez in noul an respectabil, incep prin:
Din ciclul „Mare e gradina Ta Doamne si multi muta gardul”….rubrica….”Stiati ca…?”
Iata cele mai bizare temeri ale oamenilor:
*Chromophobia or Chromatophobia- Fear of colors [cum sa’ti fie frica de culori? ce’ar putea sa’ti faca??]
*Eleutherophobia- Fear of freedom [asta chiar e mult peste puterea mea de intelegere]
*Ephebiphobia- Fear of teenagers [or fi adolescentii dificili dar nu cred ca in asa masura incat sa te temi de ei]
*Hedonophobia- Fear of feeling pleasure [probabil e o fobie a masochistilor, desi daca stau sa ma gandesc bine si ei incearca sa’si creeze placere…prin durere]
*Kathisophobia- Fear of sitting down [auch, presupun ca trebuie sa fie f. incomod sa nu poti sa stai jos.]
*Levophobia- Fear of things to the left side of the body.[wow, probabil se aseaza mereu cu partea stanga langa un perete gol]
*Mythophobia- Fear of myths or stories or false statements. [trist, copii care au crescut fara povesti]
*Octophobia – Fear of the figure 8 [haha, oare cat ii raspundea un astfel de fobic profului de mate la intrebarea: „cat fac 2+6?”]
*Papaphobia- Fear of the Pope. [de ce? benedict nu pare fioros]
*Phobophobia- Fear of phobias [culmea cercului vicios:| ]
*Phronemophobia- Fear of thinking [wow, acum gasesc o explicatie logica pt refuzul de a gandi al unora:))]
*Symmetrophobia- Fear of symmetry [si totusi le’ar placea sa aiba feţe asimetrice?]
*Venustraphobia- Fear of beautiful women [apare la barbati, desi era de inteles daca aparea la femei…asa e pur si simplu bizar]
*Metrophobia- Fear of poetry [haha, si mie mi’e oarecum frica sa deschid un eminescu]
*Politicophobia- Fear of politicians [apare oare in statele comuniste?]
Si ce’i mai incurcat vine la urma (cui reuseste sa le citeasca cu dictie, dintr’o rasuflare, promit sa’i dau o punga de jeleuri;;):
*Hexakosioihexekontahexaphobia- Fear of the number 666
*Hippopotomonstrosesquippedaliophobia- Fear of long words. [nu’i cam prea ironic sa pui un nume atat de lung unei boli caracterizate prin teama de cuvinte luuungi?]

Cele mai comune fobii sunt:
Agoraphobia: Fear of open spaces or of being in crowded, public places
Claustrophobia: Fear of confined spaces
Acrophobia: Fear of heights
Mysophobia: Fear of being contaminated with dirt or germs
Xenophobia: Fear of strangers or foreigners
Necrophobia: Fear of death or dead things
Brontophobia: Fear of thunder and lightning.
Carcinophobia: Fear of cancer.
Aviophobia: Fear of flying
Arachnophobia: Fear of spiders.

Dar pentru ca totul e relativ probabil e la fel de normal sa te temi de albastru si de basme pe cat e frica de ianltime sau insecte:))

jeleu.

08
Ian
08

Cand crezi cu adevarat…

Sa crezi cu adevarat…cat de departe te duce asta. In istorie, in filme si probabil ca si in viata de zi cu zi (putem sa) intalnim persoane care ar face orice ca sa implineasca un ideal in care cred, persoane care ar pundea sa-si dea viata pentru acel ideal sau care au facut asta deja. In istoria crestinismului au fost numiti martiri, dar pe langa acesti aparatori ai religiei lor, exista si alte persoane care au alte feluri idealuri in care cred cu la fel de multa atrie, dar care nu sunt mereu atat de stralucite.

Ea a murit pentru ca a crezut ca face un bine lumii prin munca pe care a depus-o si care, dupa credinta ei, trebuia incununata prin propria moarte. “Daca iubirea poate omori oameni, ura, cu siguranta, ii poate salva.” Asta credea ea: ca raul din lume poate fi combatut numai prin alt rau, pacatul prin pacat si ca, desi pretul e mare, pierderile sunt mari, merita sa se infaptuiasca asta. Eu nu sunt de accord cu ea. Nu e un caz real, e dintr-un film, dar nu e prima oara cand imi pun intrebarea: “Merita sa te sacrifici pentru ceea ce crezi chiar daca e gresit?” Eu cred ca nu. Imi pare rau pentru ea si imi pare rau pentru cei ca ea.

Akary

06
Ian
08

Iti aduci aminte?

Iti aduci aminte?

Aceeasi clasa pe care o stiam de 6-7 ani, banci noi, asezate in U, panoul facut dupa idea profei de engleza si pe el o hartie cu versurile…

“I am unwritten,

Can’t read my mind

I’m undefined

I’m just beginning

The pen’s in my hand

Ending unplanned”

Intr-un fel asta era inceputul, melodia pe care o cantam noi doua ilustra totul…iar dupa desen am devenit 3…pacat ca nu am ramas 4.

Randul de la usa, penultima banca si cea din fata, RP in ora de fizica, cartea cu coperta rosie, cea maro, cea neagra, langa geam ne-ai citit o scena… Lestat, Louis si Armand… Arcana… caietele… rock-ul… plimbarile…

 Asta e atmosfera clasei a 7-a si a 8-a asa cum mi-o aduc eu aminte.

Akary (candva Lestat, candva Kisoka)

29
Dec
07

Chocho

Chocho…titli…butterfly…fluture (etc.) Cunvinte atat de diferite demumesc una si aceeasi fiinta fragila in limbi diferite (primele 2, in ordine: japoneza si bengaleza). Dintre toate astea, eu prefer varianta japoneza. Are ceva aparent aiurea, putin copilaresc, dar si ceva aparte (cel putin pentru mine). Ma fascineaza fluturii, desi nu as putea spune de ce. Fiinte atat de mici, dar de o mare frumusete. Nu, nu am de gand sa asez fluturele pe un piedestal si sa-l ridic in slavi cu laude. Am spus doar ce gandesc. Si ca tot veni vorba la ce ma duce cu gandul fluturele, ar mai fi si alte lucruri. In primul rand, il vad ca pe un simbol al frumusetii fragile; nu fragila in sensul ca frumusetea se poate pierde, ci in sensul de fara aparare.

Cuvantul fluture – si mai exact varianta englezeasca a lui – imi aduce aminte si de o melodie pe care o ascultam obsesiv la un moment dat. Banuiesc ca stiti cum se intampla cu o melodie sa o asculti din nou si din nou fara sa te saturi de ea cateva zile bune. Melodia de care vorbesc e Acid Bath – Scream of a Buttefly. Unii o considera macabra, altii, dar nu toti, cred ca versutile nu sunt potrivite pentreu statusul unei fete (nu, nu m-am suparat pt ca ai zis asta), dar mie imi place, are ceva special, ceva unic (senzatie creata in special de linia melodica).

Fiind la capitolul fluturi, nu pot sa nu ma gandesc la Butterfly Effect. Ma refer atat la filme, cat si la teorie. Pentru cei care nu o stiau, teoria – numita si teoria haosului – suna asa: “It has been said something as small as the flutter of a butterfly’s wing can ultimately cause a typhoon halfway around the world”. Filmele trateaza o tema interesanta (pentru mine, cel putin, dar sunt sigura ca sunt si altii interesati de asta) si anume posibilitatea de a te intoarce in timp – cu sau fara voie – pentru a repara o greseala din trecut si a face astfel prezentul mai bun, desi, de cele mai multe ori, incercarea de a indrepta o greseala duce la comiterea uneia mai mari. Ceea ce mi s-a parut uimitor a fost cat de mult poate o singura intamplare schimba viata unor oameni, si nu ma refer la o intamplare care marcheaza o persoana pe viata, ci o mica schimbare din trecut care duce la schimbari radicale din prezent. Filmele astea doua merita vazute.


Cam asa se pare ca putem ajunge de la o insecta la muzica si calatorii in timp. Dar viata unui fluture cum o fi? Stim cu totii ca e scurta si ca are 2 etape, doar in cea de a doua, insecta fiind cu adevarat fluture, dar oare cum percepe el lumea? Nu ma refer la ceea ce pot spune oamenii de stiinta, ci la ceea ce se poate afla numai daca te aflii in pielea fiintei respective, ceva ce va ramane o enigma pentru noi, o enimga in descifrarea careia ne putem folosi imaginatia, dar nu putem fi niciodata absolut siguri ca am aflat adevarul. Sau va ajunge omenirea atat de departe? Acum nu putem sti.

Akary