de ce nu ne plac rudele?

De ce nu ne plac rudele??…pentru ca sunt multe. mult prea multe pentru capacitatea mea de concentrare…atat de multe ca te simti absorbit intr-o gramada de voci care se chinuie sa te bage in seama in timp ce tu te stradui sa ramai neobservat. pentru ca sunt copii mici sau au copii mici si vor sa te joci cu ei, din simplul motiv ca esti mezinul casei. pentru ca iti sfideaza varsta si oricat de batran ai fi, ramai un copil pentru cei mai varstnici dacat tine. pentru ca sunt cele mai nesuferite casete inregistrate in cele mai penibile momente. pentru ca nu se abtin niciodata sa-ti aminteasca cat de mic ai fost si cat de zburdalnic. pentru ca nu uita niciodata ziua in care ai omorat un pui si i-ai facut pe furis sluja de inmormantare; nici dimineata la tara cand te-au alergat gastele, iar tu urlai cat de tineau plamanii ca te mananca bestiile; nici festinul cu zat de cafea, nici expeditia incognito in curtea nu-stiu-cui dupa vreo pisica. dupa cum vedeti toate relele se intampla in scurtele si rarele vizite la tara[unde totul te tenteaza si vai, uiti de eticheta!...] si sunt repovestite ceva mai tarziu la oras. nu sunt “ruralofobica”, nicidecum. poate doar putin “rudofobica”, cu partea de neam care se aduna [nu stiu cum si de ce] o data pe an[mult prea rar ca sa fi obisnuit cu ei si mult prea des ca sa-ti mai trezeasca interesul] la tine acasa[nu inteleg de unde atata ghinion] si te intimideaza cu rasul ei galagios, cu povestea despre tine spusa la masa de pe scaunul tau, in timp ce tu esti exilat pe locul celor cazuti in dizgratie. Nu ne plac pentru ca sintetizeaza tot timpul pareri raportate la istoria neamului, construiesc paralele intre tine si unul din inaintasi [atat de departe in timp, incat e invelit intr-o aura legendara]; pentru ca te ametesc in explicatii despre gradele de rudenie, pentru ca discutiile cu ele sunt un lung interogatoriu din care adesea iesi sifonat; pentru ca iti vand opinii pe care nu le-ai cerut si uneori povesti ieftine cu gust de barfa. pentru ca pe multi nu-i vezi decat la “evenimente mondene” gen inmormantari, nunti, pomeni, botezuri, exact tipul de evenimente pe care le detesti pentru ca te constrang si te sufoca si culmea…nu prea poti absenta. iar rudele sunt toate insirate acolo, habar n-avand de ce, nici pentru ce.

jeleu.

vina. “bivina”. bovina.

Imi place ca ma acuzi pe mine. Imi place ca-mi arunci in brate vina, bunul nostru comun, la care tu ai muncit la fel de asiduu, cu o implicare la fel de adanca.
Uite, vina noastra e bicromatica…e ca un sir de noduri stranse pe incheieturile noastre din doua culori, pricepi? Ia-ti acum aţele tale rosii si lasa-mi verdele sa-mi pasc dezamagirea pe el. Acum nu esti nimic mai mult decat o creatura din tara lui Oz ce priveste totul din spatele ochelarilor cu lentile groase. Sparge-le, priveste-ne prin ramele goale si ineaca-te cu rosul greselilor tale. De ce refuzi sa vezi? De ce joci pasele astea false si imbecile? De ce ma ineci pe mine in ele? De ce ma, de ce?
Frustrarea si complexele tale imi pocnesc urechi. Ma dor timpanele, ma dor si de-aia tip la tine…intelege-ma ma. scuteste-ma de acuzele si reprosurile confuze.
“Nu cred nici eu ca arma ta iti da vreun drept asupra mea si tot ce fac e ca sa ai un alt motiv mai bun sa dai un sens la tot nimicul tau…esti doar un om mai slab, mai rau…”

puls

I’m TNT. I’m dynamite. TNT and i’ll win the fight. TNT i’m a power load, TNT watch me explode.

Asa-mi suna ritmul vietii…exploziv, energic, entuziast…

Amintirea lui imi gadila mintea.
Ma doare capul. Iti suna cunoscut? Ah, ti-am spus asta si ieri, si alaltaieri si poate asa o tin de o saptamana, doua , trei… Calmeaza-ma. Imagineaza-ti ca esti fiola de morfina.

Iarta-ma. stiu ca abia acum ti-ai dat seama ca nu mai am ritm. l-am pierdut pe strada intr-o zi proasta si m-am ascuns de tine.
ritmul meu era un puls muzical; era alert -o cascadă de sunete ciupind corzile unei chitari electrice. ametitor, dar revigorant. obositor, dar reconfortant. scurt si totusi prelung. imi pun sufletul in palmele tale. joaca-te cu el. simte-i nemiscarea. invata-l.

iubeste-ma. iubeste-ma ca pe jucaria veche a copilariei. nu ma arunca la gunoi, nu ma darui altcuiva…scufunda-ma intr-o cutie prafuita din subsol, inalta-ma in sacii de plastic din pod, in care moliile dorm hidoase, dar nu ma alunga ca pe umbra unei amintiri urate.

am puls, puls, puls…pulsul noptilor moarte.

one of a kind

Ai stat si tu pe acelasi scaun, cu degetele dezmierdand lemnul zgariat, imbacsit de fum si de scursuri, al aceleiasi mese. Ai scrijelit cu privirea aceleasi ziduri murdare, ai tocit cu pasii tai aceleasi strazi prafuite, acelasi asfalt in plina dezintegrare. Ai cantat acelasi cantec ciudat, ai fredonat aceelasi refren obsesiv cu acelasi entuziasm. Ai trait aceleasi reverii haotice, ai impartit cu mine acelasi vis aromat. Ai folosit aceleasi cuvinte, ai avut candva acelasi ton. Ai avut aceleasi pretexte, aceleasi idei preconcepute, aceleasi placeri, dezgustari, antipatii, aceeasi stare. Mainile tale au strabatut aceeasi carte veche, ai imbracat aceleasi culori, ai ras la aceleasi glume, ai plans aceeasi deziluzie. Ai interactionat cu aceeasi oameni, i-ai iubit fidel cu aceeasi intensitate ca si mine. Ai tinut la mine si am tinut la tine cu incapatanare si devotament. Si iata am facut aceleasi greseli, ne acuzam de aceleasi lucruri, ne purtam aceleasi resentimente, suntem fiinte inchise in aceeasi discutie care ne-a revoltat.

Sincer nu-mi mai pasa. Nu ma-ntreba de ce.