pornocarii

Mi s-a luat domle de filmele pe banda ce ruleaza de la de la 6 dimineata la 4 noaptea, de iri si moni in toate talk-showurile tv, daca e “pe bune” sau doar vroiau sa ajunga iar in discutiile mondene si pe prima pagina a ziarelor, de raduleasca-andreea marin-banica jr., dar cel mai tare mi s-a luat de pornografiile grotesti de pe canalele dintre axn crime, jetix si hbo, parca singurele umbre de frumos din sfera tv.
bine, recunosc, m-am uitat si eu la tampenii intr-a sasea cam un sfert de ora pana mi s-a facut greata. uite dupa calculele mele sunt sub 300 000 de copii de clasa a 6 a in tara, jumatate din ei dorm la 12 noaptea, din jumatatea ramasa cel putin jumatate nu se uita la tv acum, din cei care se uita cel putin jumate’ se uita la o comedie draguta, niste desene, un horror ceva…deci maxim-maximorum 37500 de copii s-ar uita la asa ceva fiecare o data pe an, nu…deci numarul de “spectatori” ar de 1028 simultan….cam putin nu pentru a scoate profit. Deci clar nu doar copiii de clasa a 6 a se uita si nu doar o data pe an. Ne plac pornografiile?
Mie personal nu-mi plac. Dar recunosc ca am dat click pe linkul de pe youtube pe clipul cu iri si moni de pe siteul cancan…as putea argumenta prin: purul spirit detectiv dezvoltat in urma citirii repetate a seriilor agatha christie, georges simenon, gaston leroux, spiritul meu analitic fiind crispat in incercarea de a deslusi daca ce se spune… despre pozitionarea atat de precisa a paharului, despre faptul ca ar fi o fimare cu camera video profesionala, nu cu telefonul si ca ar fi printr-o gaura de cheie decupata in hartie…toate astea ar fi sau nu adevarate?
Tocmai ascultatam cuvintele anti xxx ale celei mai bune prietene cand o conversatie despre moni si iri se strecoara in subiect si imi marturiseste amuzata ca si ea s-au uitat pe youtube. Ah, iata nu sunt singura! imi zic si rasuflu usurata…nu sun singura careia ii provoaca greata dar care hop-top a fost impinsa de curiozitate sa dea un nenorocit de click pe un link. Nu degeaba sunt romanii primii la descarcat de pornocarii, e in fiinta noastra ceva avid de vulgar dormitand sau stand de veghe atent langa dorinta contradictorie de a rade industria xxx de pe fata pamantului sau cel putin de a stopa amploarea pe care o ia productia de astfel de „capodopere cinematografice”.

hai pa-pa ca incepe emanuelle:)))
nu stiu daca mai exista, o sa-mi intreb colegii; ei vizionau intens:>

si totusi o fi vreo inclinatie genetica spre 3 de X?:-/

jeleu.

capsula cu senzatii

Timpanul osciland in alte ondulatii si oscilatii, ceva mai intense, cu urechea lipita de umarul tau stang, prin care loveste in mine tic’tacul corpului tau, ca o simpla vibratie.
Palma mea netezindu’ti cutele viselor ca niste riduri adanci, frematate intr-un energic masaj.
Hai sa ne zgariem sa vedem sangele cui se va coagula primul in vise…
Hai sa ne lovim sa simtim mirosul vanilat de zile bune, escaladanu-ne coanele nazale.
Sunt incoerenta. la fel cum am fost si ieri.sunt o functie monotona, o constanta in ecuatia trairilor noastre..
sunt nisipul ce se scurge in sens invers, de jos in sus, impins de antigravitatie.
Prinde-ma intre pleoape ca-ntr-o furtuna de nisip si juleste-te in colturile mele aspre.

formula incompleta.

bateristul formatiei mele preferate s-a retras:l
am senzatia ca totul se destrama, de la ei, ca un intreg, pana la devotamentul meu pentru ce inseamna sentimentul *******. mi-am pierdut oarecum respectul pentru muzica lor de cand au devenit mai “comerciali” si au intrat mai bine din genul lor specific in alternativul obisnuit. ma enerveaza cei care asculta ******* dupa ultimul album sau dupa concertul din romania de anu’ trecut. de acum ma voi obisnuit cu o alta formula, o alta faţa, un alt stil imprimat tobelor.

primul si ultimul lucru care-mi vine-n minte:
*******
It takes the pain away
That could not make you stay
It’s way to broke to fix
No glue, no bag of tricks

Lay me down
The lie will unfurl
Lay me down to crawl
…
si totusi ******* au mai schimbat primul lor baterist in ‘96; vor fi in stare s-o faca din nou.

Azi, maine si ieri

Viata….scoala…zambete…si fete dezamagite…cam asa as caracteriza ultimele zile. Dar in primul rand as spune: monotonie. Ziua de maine va fi la fel ca cea de azi care se aseamana prea mult cu cea de ieri. Parca totul e la fel desi difera in acelasi timp. M-am plictisit. Parca viata se invarte in jurul cozii si se preface ca ne tine in loc in timp ce ne propulseaza inainte. Imi e dor de privelistea pe care o am asupra bulevardului din clasa in care facem ora de desen. Macar am sansa sa privesc cum trec oamenii mai mult sau mai putin grabiti dintr-o parte in alta si isi vad de viata lor. Compar ce am vazut azi cu ce am vazut data trecuta. La fel, dar mult diferit. Oare si pe ei ii deranjeaza monotonia la fel de mult ca si pe mine? As putea sa stau ore intregi sa privesc lumea cum trece pe acea mica portiune si sa-i observ pe fiecare. Imi place sa observ oamenii si viata lor… atat de diferiti, dar reuniti sub acelasi acoperament, acela de a fi om. Sunt un om, la fel ca tine, dar difer atat de mult. Am avut o viata, iar tu ai avut alta, dar tot viata se numeste. E ciudat, amuzant si poate parea total aiurea la prima vedere, dar unele lucruri poti fi la fel si diferite in acelasi timp, la fel pentru ca seamana destul de mult si diferite pentru ca nu sunt identice. Voi ce credeti?

Akary

marti, 18.09

Marti, ziua 1 de scoala. Calificativ: groaznic!!! Inainte de 8 luam in piept tornada de trepte[le-am numarat si sunt 50] pana la etajul2, sala 13[simbolic numar, nu?], ma luptam cu somnul, cu frigul, cu sila, imi aruncam dezgustata ghiozdanul si ma aventuram singura dupa cola. Intoarsa in clasa am recunoscut atmosfera agitata din ora de religie si m-am camuflat perfect, adaptandu-ma la zgomotul randului…radeam cu unii, vorbeam cu altii. La 9 jinduiam dupa cafea si am plecat cu inca 4 cautatoare de cofeina la automatul de la magazin…surpriza: magicul instrument se stricase odata cu buna mea dispozitie!…barul de vizavi, unde ma puteam delecta cu un capuccino bun,-inchis…zic sictirita :”hai sa o intindem”; fetele imi amintesc ca e abia prima zi, inghit in sec, imi fac curaj si ma tarasc cu sufletul greu la fizica. Ca niciodata am stat in banca si am tacut ca o leguma, cu privirea goala, fixand tabla murdara de creta … “oscilatii”, “ultrasunete”, “teoria haosului”, spicuiri din materie treceau pe langa mine aproape inperceptibile. A urmat limba romana, cand am aflat ca imi era greu sa scriu. Mana mea a insirat litere strambe, necioplite pe albul primului caiet pangarit de cerneala[da, am scris cu stiloul, asa ca pentru intaia ora]. Am continuat prost cu doua ore de matematica ce mi-au adus primele trei probleme dupa atatea luni de vacanta, prima iesire la tabla[cum se face ca mereu iau cu adevarat contact cu scoala rezolvand exercitii de algebra?:)) pfff ma bantuie blestemul functiilor si inecuatiilor nerezolvate] si scurta, dar mult mai agreabila ora de engleza, rezumata la asezatul bancilor in laborator sub indrumarea unei profe tinere si aparent de treaba[totul asa ca o prima impresie]. in rest, nimic important.
…doar teama de ziua de maine.

jeleu.

ps. …cam nepopulat liceul dimineata. forfota veritabila a inceput la 2 cand noi ne caram lenes spre iesire, iar a 9-a si a 10-a se preagteau sa invadeze vesel clasele. siiiictiiiir!