“Graphophobia”

…iata’ma inapoi, dupa o bine (ne)meritata pauza in care m’am mai cultivat si eu un pic.

Si ca sa debutez in noul an respectabil, incep prin:
Din ciclul “Mare e gradina Ta Doamne si multi muta gardul”….rubrica….”Stiati ca…?”
Iata cele mai bizare temeri ale oamenilor:
*Chromophobia or Chromatophobia- Fear of colors [cum sa'ti fie frica de culori? ce'ar putea sa'ti faca??]
*Eleutherophobia- Fear of freedom [asta chiar e mult peste puterea mea de intelegere]
*Ephebiphobia- Fear of teenagers [or fi adolescentii dificili dar nu cred ca in asa masura incat sa te temi de ei]
*Hedonophobia- Fear of feeling pleasure [probabil e o fobie a masochistilor, desi daca stau sa ma gandesc bine si ei incearca sa'si creeze placere...prin durere]
*Kathisophobia- Fear of sitting down [auch, presupun ca trebuie sa fie f. incomod sa nu poti sa stai jos.]
*Levophobia- Fear of things to the left side of the body.[wow, probabil se aseaza mereu cu partea stanga langa un perete gol]
*Mythophobia- Fear of myths or stories or false statements. [trist, copii care au crescut fara povesti]
*Octophobia – Fear of the figure 8 [haha, oare cat ii raspundea un astfel de fobic profului de mate la intrebarea: "cat fac 2+6?"]
*Papaphobia- Fear of the Pope. [de ce? benedict nu pare fioros]
*Phobophobia- Fear of phobias [culmea cercului vicios:| ]
*Phronemophobia- Fear of thinking [wow, acum gasesc o explicatie logica pt refuzul de a gandi al unora:))]
*Symmetrophobia- Fear of symmetry [si totusi le'ar placea sa aiba feţe asimetrice?]
*Venustraphobia- Fear of beautiful women [apare la barbati, desi era de inteles daca aparea la femei...asa e pur si simplu bizar]
*Metrophobia- Fear of poetry [haha, si mie mi'e oarecum frica sa deschid un eminescu]
*Politicophobia- Fear of politicians [apare oare in statele comuniste?]
Si ce’i mai incurcat vine la urma (cui reuseste sa le citeasca cu dictie, dintr’o rasuflare, promit sa’i dau o punga de jeleuri;;):
*Hexakosioihexekontahexaphobia- Fear of the number 666
*Hippopotomonstrosesquippedaliophobia- Fear of long words. [nu'i cam prea ironic sa pui un nume atat de lung unei boli caracterizate prin teama de cuvinte luuungi?]

Cele mai comune fobii sunt:
Agoraphobia: Fear of open spaces or of being in crowded, public places
Claustrophobia: Fear of confined spaces
Acrophobia: Fear of heights
Mysophobia: Fear of being contaminated with dirt or germs
Xenophobia: Fear of strangers or foreigners
Necrophobia: Fear of death or dead things
Brontophobia: Fear of thunder and lightning.
Carcinophobia: Fear of cancer.
Aviophobia: Fear of flying
Arachnophobia: Fear of spiders.

Dar pentru ca totul e relativ probabil e la fel de normal sa te temi de albastru si de basme pe cat e frica de ianltime sau insecte:))

jeleu.

pornocarii

Mi s-a luat domle de filmele pe banda ce ruleaza de la de la 6 dimineata la 4 noaptea, de iri si moni in toate talk-showurile tv, daca e “pe bune” sau doar vroiau sa ajunga iar in discutiile mondene si pe prima pagina a ziarelor, de raduleasca-andreea marin-banica jr., dar cel mai tare mi s-a luat de pornografiile grotesti de pe canalele dintre axn crime, jetix si hbo, parca singurele umbre de frumos din sfera tv.
bine, recunosc, m-am uitat si eu la tampenii intr-a sasea cam un sfert de ora pana mi s-a facut greata. uite dupa calculele mele sunt sub 300 000 de copii de clasa a 6 a in tara, jumatate din ei dorm la 12 noaptea, din jumatatea ramasa cel putin jumatate nu se uita la tv acum, din cei care se uita cel putin jumate’ se uita la o comedie draguta, niste desene, un horror ceva…deci maxim-maximorum 37500 de copii s-ar uita la asa ceva fiecare o data pe an, nu…deci numarul de “spectatori” ar de 1028 simultan….cam putin nu pentru a scoate profit. Deci clar nu doar copiii de clasa a 6 a se uita si nu doar o data pe an. Ne plac pornografiile?
Mie personal nu-mi plac. Dar recunosc ca am dat click pe linkul de pe youtube pe clipul cu iri si moni de pe siteul cancan…as putea argumenta prin: purul spirit detectiv dezvoltat in urma citirii repetate a seriilor agatha christie, georges simenon, gaston leroux, spiritul meu analitic fiind crispat in incercarea de a deslusi daca ce se spune… despre pozitionarea atat de precisa a paharului, despre faptul ca ar fi o fimare cu camera video profesionala, nu cu telefonul si ca ar fi printr-o gaura de cheie decupata in hartie…toate astea ar fi sau nu adevarate?
Tocmai ascultatam cuvintele anti xxx ale celei mai bune prietene cand o conversatie despre moni si iri se strecoara in subiect si imi marturiseste amuzata ca si ea s-au uitat pe youtube. Ah, iata nu sunt singura! imi zic si rasuflu usurata…nu sun singura careia ii provoaca greata dar care hop-top a fost impinsa de curiozitate sa dea un nenorocit de click pe un link. Nu degeaba sunt romanii primii la descarcat de pornocarii, e in fiinta noastra ceva avid de vulgar dormitand sau stand de veghe atent langa dorinta contradictorie de a rade industria xxx de pe fata pamantului sau cel putin de a stopa amploarea pe care o ia productia de astfel de „capodopere cinematografice”.

hai pa-pa ca incepe emanuelle:)))
nu stiu daca mai exista, o sa-mi intreb colegii; ei vizionau intens:>

si totusi o fi vreo inclinatie genetica spre 3 de X?:-/

jeleu.

si…nu ma intreba din urma

De ce-mi pierd timpul si mai ales de ce o fac fara sa stiu pe ce, fara sa-i simt miscarea sinuoasa, fara sa ma simt purtata pe sau pe langa el, de ce nu realizez nimic si daca ma gandesc in urma am senzatia unor pasaje mari enorm de vide? daca as fi chemata in boxa acuzatilor sa dau socoteala ce am facut ieri, n-as stii sa spun, sau as ingaima incurcata ceva, morfelind cuvintele.
ultima asta luna in care aici nu am mai pus nimic din mine a trecut fulgerator, n-am pastrat din ea decat gustul uitarii. Nu mai am constiinta de sine. Nu mai pot sa o am. Nu mai stiu cum. Nu mai am timp sa o am.
Nu am timp. Dar nu sunt ocupata. Paradoxal, nu? Nu. Scoala nu-mi umple timpul, internetul nu-mi umple timpul, statul cu prieteni si socializatul nu o fac…dar ce, ce? Imi raman in medie 5-6 ore pe zi pe care nu stiu pe ce le dau.
Amintirile mele din ultimele 30 de zile in ordine inversa, bineinteles sunt asa vagi si haotice ca devin imperceptibile altei fiinte decat sinele:
* azi: aniversari. bomboane. iesit cu D., M., C., o pereche de papusi de portelan.
* ieri: frigul de la 8 jumate
* luni: coralia(9 ani)
* vinerea trecuta: balul fad. mirosul de scortisoara in planters
* nedefinit in trecut: goana dupa rochii
* nedefinit in trecut: intunericul pe trepte reci. lacrima simultana hohotelor de ras. ceva din luna amara.
……
N-am prea multe de insirat. N-am mai nimic de descris, mai nimic din care sa-mi amintesc ceva la anu’. Am amintiri si experiente plate.
Cat de intens e ritmul unei vieti intense? …

capsula cu senzatii

Timpanul osciland in alte ondulatii si oscilatii, ceva mai intense, cu urechea lipita de umarul tau stang, prin care loveste in mine tic’tacul corpului tau, ca o simpla vibratie.
Palma mea netezindu’ti cutele viselor ca niste riduri adanci, frematate intr-un energic masaj.
Hai sa ne zgariem sa vedem sangele cui se va coagula primul in vise…
Hai sa ne lovim sa simtim mirosul vanilat de zile bune, escaladanu-ne coanele nazale.
Sunt incoerenta. la fel cum am fost si ieri.sunt o functie monotona, o constanta in ecuatia trairilor noastre..
sunt nisipul ce se scurge in sens invers, de jos in sus, impins de antigravitatie.
Prinde-ma intre pleoape ca-ntr-o furtuna de nisip si juleste-te in colturile mele aspre.

lego

se spune ca in copilarie, cand micutul descopera primele activitati care ii plac si li se dedica in totalitate, se intrevad aptitudini si pasiuni pentru mai tarziu, ceea ce ma face sa cred ca ar fi trebuit sa ma gandesc serios sa dau la constructii. da, mi-au placut intr-un mod special adevaratele constructii cu tot ce inseamna ele: sapaturi, temelii, turnarea stalpiilor, a placilor, zidirea caramizilor, tencuirea, gletuirea, zugravirea, cimentul, adezivii etc. Cati dintre voi rugau munictorii sa ii care cu roaba si pe cati v-a impins curiozitatea pana la a va prinde aproape degetele in cureaua de la betoniera sau macar cati dintre voi stiti diferenta dintre mortar si beton?…
Jocul copilariei mele a fost jocul de lego. De la placile pt sosea, cu intersectii, curbe, strazi drepte, la piesele pentru casa, geamurile, usile, rotile de masina, elicea de elicopter, telefonul, florile, copacii…. Imagineaza-ti copilul aplecandu-se asupra pieselor intr-o eterna lupta pentru recombinare, forme noi, constructii noi, in care ea ca un demiurg creaza si insufla viata a patru omuleti de plastic.

ps. floricele multicolore, braduti si copacei cu coroana rotunda asa, am si eu:). bineinteles am pastrat lego-ul meu vechi, chiar daca adancimea varstei mele l-a exilat in podul prafuit.

formula incompleta.

bateristul formatiei mele preferate s-a retras:l
am senzatia ca totul se destrama, de la ei, ca un intreg, pana la devotamentul meu pentru ce inseamna sentimentul *******. mi-am pierdut oarecum respectul pentru muzica lor de cand au devenit mai “comerciali” si au intrat mai bine din genul lor specific in alternativul obisnuit. ma enerveaza cei care asculta ******* dupa ultimul album sau dupa concertul din romania de anu’ trecut. de acum ma voi obisnuit cu o alta formula, o alta faţa, un alt stil imprimat tobelor.

primul si ultimul lucru care-mi vine-n minte:
*******
It takes the pain away
That could not make you stay
It’s way to broke to fix
No glue, no bag of tricks

Lay me down
The lie will unfurl
Lay me down to crawl
…
si totusi ******* au mai schimbat primul lor baterist in ‘96; vor fi in stare s-o faca din nou.

joke:>

my name is chuck…and i’m here to….
ghiciti si voi:>
ce propuneri de rima?:)))

jeleu.

the amazing beer-o-matic

To drink my weight, I would have to chug 169 bottles of beer!
How big is your beer belly?
.

curvelor, cu drag…

Eu nu vand.
Nu-mi vand visele in colt de strada, ca pe semintele arse si negre ce le cumperi cu o bucata uzata de plastic in statia de-autobuz.
Nu vand sperante, nu te las sa crezi ca mi-ar pasa.
Nu vand simtire, nici atingere carnala.
Nu vand nici picioare lungi cu glezne subtiri, nici sani incorsetati amarnic, nici piele dezgolita si nici macar priviri intense sau buze frematand.

O sa vorbesc despre prostituate, dar nu in modul in care tindem sa vorbim despre ele. Nu o sa le apar dar n-o sa te las sa le acuzi. Vreau sa-ti fie mila de femeia aproape goala , cu aer vulgar, ce asteapta pe-nserat la pod; indiferenta ta sa nu-l mai lase pe cel de langa tine sa le cumpere mereu, o ora-doua ca pe o bucata calda de carne. Sa fugi de nuditatea ei, dar nu de ea in sine.
Curva nu aude niciodata cuvinte frumoase. Nu a stiut niciodata sau a uitat demult cum e sa dormi noaptea in patul ei in asternuturi curate…ea stie doar in patul tau, in bordelul ieftin, sau in camera unui hotel jegos. Nu stie cum e sa simta ce spune. Nu are cea mai elementara idee despre faptul ca e o fiinta ca si copila de varsta ei pe care o vede mergand la scoala, in timp ce ea se suie in cabina soferului de tir.
Eu cunosc una…o femeie “usoara” care s-a intors acasa la 18 ani cu un copil al ei si-al nimanui. Cand o vad am senzatia ca se chinuie sa se integreze in peisajul urban si sa treaca neobservata ea care deunezi se incapatana sa straluceasca vulgar ca sa fie aleasa. E una din cele pe care societatea le condamna cel mai aspru; a plecat din buna voie, neimpinsa de foame, cu parinti care au renegat-o si-au uitat de ea. Ce poate fi in mintea unei tipe ce a fost a tuturor pentr-o nimica toata, a celei despre care toti stim ca a trecut din mana-n mana? Cat de intensa e sila pe care o simte cand se uita in oglinda la corpul ce-a apartinut unor frustrati noapte de noapte? Dupa modul in care se poarta, timida, aparent usor speriata mereu ca va fi aratata cu degetul, dezgustul ei fata de sine e inestimabil. As putea spune ca mi-e mila de ea, daca nu as stii ca a fost doar o proasta ieftina…una pe care noi am lasat-o sa fie asa…noi si nepasarea noastra.

Vreau si alte pareri:)

jeleu.

marti, 18.09

Marti, ziua 1 de scoala. Calificativ: groaznic!!! Inainte de 8 luam in piept tornada de trepte[le-am numarat si sunt 50] pana la etajul2, sala 13[simbolic numar, nu?], ma luptam cu somnul, cu frigul, cu sila, imi aruncam dezgustata ghiozdanul si ma aventuram singura dupa cola. Intoarsa in clasa am recunoscut atmosfera agitata din ora de religie si m-am camuflat perfect, adaptandu-ma la zgomotul randului…radeam cu unii, vorbeam cu altii. La 9 jinduiam dupa cafea si am plecat cu inca 4 cautatoare de cofeina la automatul de la magazin…surpriza: magicul instrument se stricase odata cu buna mea dispozitie!…barul de vizavi, unde ma puteam delecta cu un capuccino bun,-inchis…zic sictirita :”hai sa o intindem”; fetele imi amintesc ca e abia prima zi, inghit in sec, imi fac curaj si ma tarasc cu sufletul greu la fizica. Ca niciodata am stat in banca si am tacut ca o leguma, cu privirea goala, fixand tabla murdara de creta … “oscilatii”, “ultrasunete”, “teoria haosului”, spicuiri din materie treceau pe langa mine aproape inperceptibile. A urmat limba romana, cand am aflat ca imi era greu sa scriu. Mana mea a insirat litere strambe, necioplite pe albul primului caiet pangarit de cerneala[da, am scris cu stiloul, asa ca pentru intaia ora]. Am continuat prost cu doua ore de matematica ce mi-au adus primele trei probleme dupa atatea luni de vacanta, prima iesire la tabla[cum se face ca mereu iau cu adevarat contact cu scoala rezolvand exercitii de algebra?:)) pfff ma bantuie blestemul functiilor si inecuatiilor nerezolvate] si scurta, dar mult mai agreabila ora de engleza, rezumata la asezatul bancilor in laborator sub indrumarea unei profe tinere si aparent de treaba[totul asa ca o prima impresie]. in rest, nimic important.
…doar teama de ziua de maine.

jeleu.

ps. …cam nepopulat liceul dimineata. forfota veritabila a inceput la 2 cand noi ne caram lenes spre iesire, iar a 9-a si a 10-a se preagteau sa invadeze vesel clasele. siiiictiiiir!

constiinta

numele meu pe buzele tale e ecoul zarilor. Am uitat cum ma cheama, cine sunt si ce vreau…poate sunt nisipul ce scrasneste sub adidasii tai, guma fada pe care ai lipit-o in banca, scrumul ce ramane-n urma ta pe jos sau flacara brichetei cu care ti-ai aprins tigara in dimineata asta proasta. Hai sa ne jucam cu lumina, sa o aruncam de la una la alta cu ochii carpiti de somn cand ma grabesc sa ajung la scoala…imi simt retina arsa, vreau sa ma trezesc pe intuneric si tu sa fi acolo sa nu am lasi s-adorm la loc, tu sa ma tragi de maini din visare, sa ma ciupesti, pana ma-nviorez ; sa imi legi sireturile si sa ma impingi afara cand lenea ma trage inapoi. Vreau sa fi in spatele meu sa mi faci curaj, sa ma obligi, sa te impui. Esti atat de firava din vina mea, mereu te-am subnutrit, te-am maltrat, te-am schinjuit, te-am vandut pe joc si placeri marunte…acum sunt vocea umila ce striga dupa tine pe jumatate afundata in temnita in care te-a silit sa zaci. Esti speciala pentru mine si am nevoie de tine acum. Daca nu ai avea un nume, ti-as spune « suportul moral al trupului istovit », dar te numesti deja : « constiinta ». Si te caut…ma straduiesc amarnic.

jeleu.

the end is the begining is the end

… prima zi de scoala. Si a fost bine. Incredibil de bine. Agitatia, forfota, inghesuiala din curtea scolii, feţele noi, explozia de culori, de varste, de stiluri, starile variate, de la emotia bobocilor care asculta sfiosi cuvintele din deschidere ale directorului, la cei mai mari, care au mai fumat discursul de cateva ori si sunt satui, goana in clase, prin multimea de pe culoare, zambetele, saluturile, sarutarile in goana pe obraz, tot haosul din clase, barurile pline, in care se inghesuie oamenii in jurul scrumierei adanciti intr-o conversatie vesela si vivace, dorul de vacanta si un usor sictir…toate au conturat identic patru generatii cu aspiratii si vise diferite, inchise in acelasi liceu-cimintir.
…totul avea acelasi gust de dinainte cunoscut.
si mi-a parut bine,
bine ca a inceput//
si rau ca s-a sfarsit o alta etapa. ma simt atat de departe de anul trecut.
imbatranesc si viata se joaca cu mine.
maine la 8 o sa fiu la liceu si ma amuza ca incep orele cu religia. o sa adaug la sfarsitul rugaciunii si un “doamne ajuta!;;)” si poate, poate totul va fi bine:>.

jeleu.

joc

tagged by stefan, mai departe sa-l faca cine vrea:))

http://petarda.organul.ro/quiz.php?quiz=1

Eu am iesit 10%. Altceva nu comentez…cod, ceva, nu are asa ca mi e lene sa dau print screen, sa decupez imaginea si sa o postez ca sa va arat ce frumos arata bara cu 10%.

jeleu.

Morse

Povestea spune cum Ionel, rapit de Petrachescu, vanatorul, lasa in urma resturi de silex cu ordine precisa : doua mici, doua mari, doua mici…adica doua puncte, doua linii, doua puncte [S.O.S. in Morse] La noua ani mi-as fi dorit sa invat codul ca sa comunic la scoala prin batai de degete in banca, dar nu l-am gasit nicaieri. Acum mi se da o noua sansa, cam tarzior intr-adevar. Iata:
” -… .-. .- …- — —. .- .. .-. . ..- … .. – … .- — .- -.. . … -.-. .. ..-. .-. . –.. .. “
pentru traducere si informatii despre codul Morse incercati www.morse.ro

ps. “povestea” e “ciresarii” vol.1

jeleu.

ia o “pilda”, bre!

“Intr-o zi, magarul unui fermier a cazut intr-o groapa.
Animalul a plans dureros ore in sir pana cand fermierul s-a hotarat ce sa faca.
In final, el a decis ca animalul era prea batran si ca groapa oricum trebuia acoperita, deci nu merita sa faca un efort sa mai scoata animalul de acolo.
Apoi fermierul a invitat toti vecinii sa-l ajute.
Au venit cu totii, au luat cate o lopata si au inceput sa arunce gunoi in groapa.
La inceput magarul si-a dat seama ce se intampla, si a plans ingrozitor.
Apoi, spre amuzamentul tuturor, el s-a linistit. Inca cateva lopeti de gunoi au fost aruncate si atunci fermierul s-a uitat in jos sa vada ce se intampla si a ramas uimit de ceea ce vedea.
Cu fiecare lopata de gunoi care ii lovea spatele, magarul facea ceva uimuimitor.
El se scutura de gunoi si facea cate un pas mai sus.
Dupa cum vecinii fermierului continua sa arunce gunoi in spatele animalului, el il tot scutura de pe el si facea cate un pas mai sus.
Foarte curand, toata lumea s-a bucurat cand magarul a pasit peste marginea gropii si a iesit afara!” [am incheiat reproducerea]

Explicatia autorului e urmatoarea: “Viata continua sa arunce gunoi pe tine, tot felul de gunoaie. Important este sa te scuturi de el si sa faci un pas inainte. Fiecare din problemele noastre este ca o treapta de piatra. Noi putem iesi din cele mai adanci gropi doar daca nu ne oprim, decat daca nu renuntam niciodata!
Scutura-te si fa un pas inainte!”

Ok, pentru mine ideea e simpla: toate piedicile, obstacolele, dezamagirile, situatiile incurcate, dificultatile, nevoile, problemele care iti sunt puse in fata te inalta daca stii sa te ridici prin ele. Singura abilitate necesara e “sa scuturi gunoiul” si sa te asezi peste el. Miscarea uneori o inveti in timp, dupa ce ai fost coplesit de “lopeti de gunoi” si simti ca te sufoci…si ajungi satul intr-o buna zi cand ti se trezesc la viata impulsurile de perseverenta si ambitiile.
Sincer, in perioada asta m-am cam lasat de tot…am regresat. tot ce am lasat in urma in ultimul an acum ma acopera violent si daca as putea m-as scutura si as face un pas inainte. dar nu pot; indiferenta ma tine prea strans.

plamadiri de cuvinte din cuvinte.

Sunt multe lacune pe suprafata limbii romane, arie pe care lingvistii o pretind neteda, ca un teren perfect nivelat.
Eu insa, amarnic calator pedestru, ce a cazut periodic in gropile ei ascunse si si-a scrantit gleznele de mii de ori, indranesc sa-mi permit o alta parere. Da, limbii romane i se atribuie un vocabular bogat…si sincer sunt satula de interminabilele serii sinonimice pe care ni le-arunca in fata cu repros, de opulenta de adjective cu care jonglam de obicei in descrieri, de cascada de verbe intre care se zbat diferente aproape inperceptibile vorbitorului obisnuit.
Acum doua postari a trebuit sa folosesc « bivina » in loc de « vina de mabele parti » sau « vina comuna ». Uite, epoca vitezei ma cam alunga din ea daca risipesc inutil viata incastrand sensuri scurte, usor de rezumat in propozitii laconice, in fraze gigantice care te ametesc prin intorsaturi si intortocheri lexicale.
Eu, utilizator obisnuit, cu vocabular simplut, in general sunt in dilema cand vine vorba de stari, senzatii, in principal de substantive sau adective care inlocuiesc lungi unitati frazeologice : cum spui mai scurt « om care se teme de trasnete ? » [bine inteles voi fi obligata de lupta cu timpul sa inventez tamp ceva si sa arunc la suprafata un cuvant gen « trasnofob » acoperind in minte o alta lacuna din jalnicul teren ciuruit de cratere al limbii romane, dar acesta este bineinteles un caz fericit, pentru ca presimt e sufix trebuie sa adaug. insa observ adesea situatii in care nu se contureaza nici un fel de regula de compunere, un fel de plamadire neregulata.
Si mai ziceti voi acum ca nu am eu simt practic si mai acuzati modul meu execrabil de a inventa cuvinte!
Ps. Si Michel Tournier se joaca cu cuvintele si inalta unele inexistente pe care le considera necesare…din pacate nu-mi amintesc unde am citit articolul despre modul lui de reformare a limbii franceze si nu pot da copy-paste:(

jeleu.

de ce nu ne plac rudele?

De ce nu ne plac rudele??…pentru ca sunt multe. mult prea multe pentru capacitatea mea de concentrare…atat de multe ca te simti absorbit intr-o gramada de voci care se chinuie sa te bage in seama in timp ce tu te stradui sa ramai neobservat. pentru ca sunt copii mici sau au copii mici si vor sa te joci cu ei, din simplul motiv ca esti mezinul casei. pentru ca iti sfideaza varsta si oricat de batran ai fi, ramai un copil pentru cei mai varstnici dacat tine. pentru ca sunt cele mai nesuferite casete inregistrate in cele mai penibile momente. pentru ca nu se abtin niciodata sa-ti aminteasca cat de mic ai fost si cat de zburdalnic. pentru ca nu uita niciodata ziua in care ai omorat un pui si i-ai facut pe furis sluja de inmormantare; nici dimineata la tara cand te-au alergat gastele, iar tu urlai cat de tineau plamanii ca te mananca bestiile; nici festinul cu zat de cafea, nici expeditia incognito in curtea nu-stiu-cui dupa vreo pisica. dupa cum vedeti toate relele se intampla in scurtele si rarele vizite la tara[unde totul te tenteaza si vai, uiti de eticheta!...] si sunt repovestite ceva mai tarziu la oras. nu sunt “ruralofobica”, nicidecum. poate doar putin “rudofobica”, cu partea de neam care se aduna [nu stiu cum si de ce] o data pe an[mult prea rar ca sa fi obisnuit cu ei si mult prea des ca sa-ti mai trezeasca interesul] la tine acasa[nu inteleg de unde atata ghinion] si te intimideaza cu rasul ei galagios, cu povestea despre tine spusa la masa de pe scaunul tau, in timp ce tu esti exilat pe locul celor cazuti in dizgratie. Nu ne plac pentru ca sintetizeaza tot timpul pareri raportate la istoria neamului, construiesc paralele intre tine si unul din inaintasi [atat de departe in timp, incat e invelit intr-o aura legendara]; pentru ca te ametesc in explicatii despre gradele de rudenie, pentru ca discutiile cu ele sunt un lung interogatoriu din care adesea iesi sifonat; pentru ca iti vand opinii pe care nu le-ai cerut si uneori povesti ieftine cu gust de barfa. pentru ca pe multi nu-i vezi decat la “evenimente mondene” gen inmormantari, nunti, pomeni, botezuri, exact tipul de evenimente pe care le detesti pentru ca te constrang si te sufoca si culmea…nu prea poti absenta. iar rudele sunt toate insirate acolo, habar n-avand de ce, nici pentru ce.

jeleu.

vina. “bivina”. bovina.

Imi place ca ma acuzi pe mine. Imi place ca-mi arunci in brate vina, bunul nostru comun, la care tu ai muncit la fel de asiduu, cu o implicare la fel de adanca.
Uite, vina noastra e bicromatica…e ca un sir de noduri stranse pe incheieturile noastre din doua culori, pricepi? Ia-ti acum aţele tale rosii si lasa-mi verdele sa-mi pasc dezamagirea pe el. Acum nu esti nimic mai mult decat o creatura din tara lui Oz ce priveste totul din spatele ochelarilor cu lentile groase. Sparge-le, priveste-ne prin ramele goale si ineaca-te cu rosul greselilor tale. De ce refuzi sa vezi? De ce joci pasele astea false si imbecile? De ce ma ineci pe mine in ele? De ce ma, de ce?
Frustrarea si complexele tale imi pocnesc urechi. Ma dor timpanele, ma dor si de-aia tip la tine…intelege-ma ma. scuteste-ma de acuzele si reprosurile confuze.
“Nu cred nici eu ca arma ta iti da vreun drept asupra mea si tot ce fac e ca sa ai un alt motiv mai bun sa dai un sens la tot nimicul tau…esti doar un om mai slab, mai rau…”

Programul sotie:)))

CLIENTUL:
Acum un an am schimbat versiunea Logodnica 7.0 cu Nevasta 1.0 si am observat ca programul a lansat o optiune subita Bebelus1.0, care ocupa mult spatiu pe hard. In instructiuni nu era nimic mentionat. Pe de alta parte, Nevasta 1.0 se autoinstaleaza in toate celelalte programe si se lanseaza automat cand deschid alta aplicatie, impiedicandu-i executia. Aplicatii ca Bere- intre-prieteni 10.3, Duminica-la-fotbal 5.0 nu mai functioneaza. Uneori apare un virus – Soacra 1.0, care blocheza sistemul sau face ca Nevasta 1.0 sa se comporte total haotic. Nu reusesc sa dezinstalez acest program si devine insuportabil mai ales cand incerc sa lansez aplicatia Duminica-de-dragoste 3.0. Se pare ca si alte fisiere sunt virusate. Am vrut sa revin la programul anterior Logodnica 7.0 dar procesul de dezinstalare al programului actual, Nevasta 1.0 mi se pare complicat iar riscurile pt. sistem sunt mari mai ales pt. Bebelus 1.0 care chiar imi place.
Ma puteti ajuta ? Un utilizator disperat.

RASPUNS

Draga client,
Nemultumirea Dvs. este frecventa printre utilizatori dar ea se datoreaza unei greseli primare de conceptie: Multi utilizatori trec de la orice versiune Logodnica X.0 la Nevasta 1.0 cu speranta falsa ca Nevasta 1.0 nu e decat un program de divertisment si utilitati. Dar e vorba de mult mai mult :Nevasta 1.0 e un Operating System complet creat ca sa controleze toate aplicatiile Dvs. E aproape imposibil sa dezinstalati Nevasta 1.0 si sa reveniti la Logodnica X.0 intrucat exista sisteme virusate care fac ca si acesta sa se comporte precum Nevasta 1.0 deci nu aveti nimic de castigat. Aceeasi problema si cu Soacra X.0. Acesta e un program mai vechi din care deriva Nevasta 1.0 si comporta multe probleme de compatibilitate.Cu putin noroc, sfarseste prin a fi victima unui virus si dispare in cativa ani.Unii utilizatori au incercat sa formateze tot modulul si sa instaleze programul Iubita+Nevasta 2.0 dar asta le-a creat si mai mari probleme ( a se citi notita de prevenire “Pensie alimentara” si “Custodia copiilor”). Daca instalati Iubita 8.0 nu incercati sa treceti la Nevasta 2.0 pt ca problemele vor fi chiar mai mari decat cele cu Nevasta 1.0. Chiar daca exista si versiuni Nevasta 3.0 si Nevasta 4.0, acestea sunt rezervate specialistilor si avand un pret ridicat nu le recomandam. Daca sistemul cade, va recomandam Celibat 1.0 dar ideal e sa pastrati Nevasta 1.0 si sa invatati programul cat mai bine posibil intrucat e foarte sensibil la anumite comenzi si reactioneaza rau la erori de instalare.Asadar, orice eroare aparuta va fi considerata ca provenind din partea Dvs. si trebuie sa vi-o asumati. Va sfatuim sa activati aplicatiile C:/ Scuze.exe. Evitati utilizarea tastelor ESC si SUPPR care necesita ulterior C:/Scuze.exe/flori. Pentru o mai buna utizare,va sfatuim sa cumparati si pack-ul Bijuterii 3.0, Vacante 5.1.Optiunile Da_draga_mea 2.7 si Ai_dreptate_iubire 4.5 sunt indispensabile. Nu instalati sub nici o forma Secretara_blonda_in_fusta_mini 2.0, O_prietena 3.1. Aceste programe sunt incompatibile cu Nevasta 1.0 si pot distruge sistemul.

obsesii

cateva melodii al caror ecou il simt in urechi, cartea uitata deschisa sub pat, filmul ruland la nesfarsit: obsesii, obsesii marunte…

muzica pe care am respirat-o, paginile pe care degetele sufletului meu le-au rasfoit de zeci de ori, secventele in care cineva incearca sa duca la capat jocul: nevoi, indispensabile nevoi…

obsesia pentru perfectiune
obsesia pentru culoare
pentru simetrie geometrica
pentru asimetrie psiologica
pentru dualitate
pentru fiinta androgina
pentru egocentrism
pentru scurgerea ireversibila a timpului
pentru fragmente si intreg
pentru maini
pentru hedonism si sfidare
pentru anormal si bizar
pentru lucruri expresive
si mai ales pentru cuvinte.

jeleu.

puls

I’m TNT. I’m dynamite. TNT and i’ll win the fight. TNT i’m a power load, TNT watch me explode.

Asa-mi suna ritmul vietii…exploziv, energic, entuziast…

Amintirea lui imi gadila mintea.
Ma doare capul. Iti suna cunoscut? Ah, ti-am spus asta si ieri, si alaltaieri si poate asa o tin de o saptamana, doua , trei… Calmeaza-ma. Imagineaza-ti ca esti fiola de morfina.

Iarta-ma. stiu ca abia acum ti-ai dat seama ca nu mai am ritm. l-am pierdut pe strada intr-o zi proasta si m-am ascuns de tine.
ritmul meu era un puls muzical; era alert -o cascadă de sunete ciupind corzile unei chitari electrice. ametitor, dar revigorant. obositor, dar reconfortant. scurt si totusi prelung. imi pun sufletul in palmele tale. joaca-te cu el. simte-i nemiscarea. invata-l.

iubeste-ma. iubeste-ma ca pe jucaria veche a copilariei. nu ma arunca la gunoi, nu ma darui altcuiva…scufunda-ma intr-o cutie prafuita din subsol, inalta-ma in sacii de plastic din pod, in care moliile dorm hidoase, dar nu ma alunga ca pe umbra unei amintiri urate.

am puls, puls, puls…pulsul noptilor moarte.

planet unicorn

it’s so gay it’s funny.

cafea divina

dimineata plapanda. firisoare de lumina ce izbucnesc pe geam.
mainile inclestate pe o cana mare de cafea, plina, raspandind aroma sa subtila in toate coltisoarele camerei.
cafea facuta matinal intr-un ibric rosu; adorabil contrast.

cafeaua are un suflet pe care ti-l varsa in apa fiarta, sufletul ei e brun, dar cel mai cald si mai ispititor pe care l-ai intalnit vreodata. gustul ei e un sacrificiu, ai ucis-o. zatul ramas in urma e o ramasita inutila; scufundat din nou in apa nu mai are alt suflet sa-ti intinda. il arunci fara regret intre coji de portocale, seminte de ardei, hartii, ambalaje, fara sa-i spui mersi si-l uiti.

cafeaua la filtru e un barbarism. zatul nu se mai joaca pe fundul canii, e doar un lichid filtrat cu gust familiar, ceva mai fad. nu e tulbure, nu da impresia de profunzime, n-a primit suflet, pentru ca n-ai lasat pulberea macinata sa se elibereze in apa fiarta.
cafeaua la filtru e doar un act monden, cea la filtru e esenta vietii, energie in forma fluida.
tind sa cred ca nectarul zeilor era cafeaua. si ei faceau abuz^^.

one of a kind

Ai stat si tu pe acelasi scaun, cu degetele dezmierdand lemnul zgariat, imbacsit de fum si de scursuri, al aceleiasi mese. Ai scrijelit cu privirea aceleasi ziduri murdare, ai tocit cu pasii tai aceleasi strazi prafuite, acelasi asfalt in plina dezintegrare. Ai cantat acelasi cantec ciudat, ai fredonat aceelasi refren obsesiv cu acelasi entuziasm. Ai trait aceleasi reverii haotice, ai impartit cu mine acelasi vis aromat. Ai folosit aceleasi cuvinte, ai avut candva acelasi ton. Ai avut aceleasi pretexte, aceleasi idei preconcepute, aceleasi placeri, dezgustari, antipatii, aceeasi stare. Mainile tale au strabatut aceeasi carte veche, ai imbracat aceleasi culori, ai ras la aceleasi glume, ai plans aceeasi deziluzie. Ai interactionat cu aceeasi oameni, i-ai iubit fidel cu aceeasi intensitate ca si mine. Ai tinut la mine si am tinut la tine cu incapatanare si devotament. Si iata am facut aceleasi greseli, ne acuzam de aceleasi lucruri, ne purtam aceleasi resentimente, suntem fiinte inchise in aceeasi discutie care ne-a revoltat.

Sincer nu-mi mai pasa. Nu ma-ntreba de ce.

Sooomn…

sunt ingrijorata. am realizat ca mi se intampla un lucru abject.

somnul imi fura prea mult timp din viata si tocmai din partea mai interesanta a ei.

sa vedem: sugarul trebuie sa doarma 20 de ore, copiii si tinerii 10, adultii 8 si batranii 6, adica invers proportional cu varsta.

perfect.  dar mie nu-mi convine!

as accepta o regula inversa, care mi se pare mai normala: la pensie sa dormi 10-20 de ore pe zi din lipsa de alta activitate, dar la varsta cand descoperi lumea, cand fiecare firisor de lume te intriga si te antreneaza in jocul lui, tu sa adormi subit in carut, in timp ce mamica te plimba sa vezi strazile, sa percepi ce inseamna fiinta umana? sa nu simti tu cand iti cresc dintisorii si sa dormitezi cu biberonul in gura? sa fii mai mult prins intre vise si atunci cand revii la realitate sa nu faci altceva decat sa plangi de nervi ca iar ai adormit…sa ti se vâre subtil suzeta intre gingii, sa o morfelesti putin, uitand nemultumirile si sa te fure iar somnul?

inacceptabil.

in medie dorm 6 ore pe zi, sunt zile cand dorm 4, zile cand dorm 8, si iata zile cand dorm 10, ca in ultimele doua luni.

un om normal, presupunand ca traieste 60 de ani, [omitem ca exista ani bisecti pentru a simplifica situatia], doarme:  

1 an*20h + 17 ani*10h + 32ani*8h + 10 ani*6h = 1*365*20 + 17*365*10 + 32*365*8 + 10*365*6 = 7300 + 62050 + 93440 + 21900 =  184690 h ~ 7695 zile= 21 ani30 zile

21 de ani??? dormim 21 de ani??

clar, de azi imi reduc portia de somn. o sa o micsorez la 4 ore.

calculand cu un somn normal pana acum si cu unul de 4 ore pana la 60 de ani as dormi 126290h~5262 zile= 14ani 152zile, deci aproximativ 14 ani jumatate. e evident mai bine^^

ma duc sa-mi fac o cafea mare sa ma mentin in viata. simt deja incordarile titanice din viitoarea lupta cu somnul.

ps. si martin eden al lui jack london si mircea eliade tot cate 4 ore dormeau.

jeleu.

defilare fara reţea

Scuteste-ma de tine, de tonul tau monoton, fara ondulatii, de ochii goi, ce nu imi inspira nimic, de fata ta secatuita, pe care nu se schiteaza senzatii, de mainile tale mari si osoase, cu degete inexpresive, de nemiscarea picioareleor tale cu genunchii strans lipiti, de talpile tale imobile, batute in cuie de parchet. Scuteste-ma de tine, gama larga de nemiscare si netraire, de tine care ma atragi bizar in nefiinta ta, in tacere, fixul membrelor, in adormirea simturilor si ma afunzi in mine.

Sincer azi vreau doar sa ies, sa ma arunc intr-o goana nebuna si sa simt in tample fluiditatea timpului extazica. 

E tot ce cred si iti arunc in fata, atent urmaritor al monitorului tau, dactilograful tastaturii tale, ce dai placerile marunte pe internet si filme, om inchis intr-o lume virtuala, razand prin semne si nu prin expresie, insultand prin apasari de butoane si nu prin vibratie energica a corzilor vocale, trup mort, ce nu isi misca decat ochii si degetele, sufocat intr-o mare de biti…

Sileste-ma! refuz sa imi masor fericirea in Gb si Kbits/sec.

Am sa sting calculatorul si am sa aprind viata, fara modemuri si reţele, fara torrenti, vlc sau bsplayer…am sa o descarc si sa o traiesc cu programe reale, fara teama de virusi si caderi de server.

jeleu.

“dezasfaltari” cu miros de hamsie!

Ma crizeaza orasul.
…Orasul in sine, nu oamenii.
…Orasul in miezul lui murdar, desfigurat, ciopartit, care-ti irita mucoasa nazala si te zgarie vizual.
Acum cateva luni a aparut in centru, vizavi de “Galeria de Arta”, fenomenul “hamsia puturoasa”, nascut intr-o baraca prafuita ce raspandea un miros puhav de mort in descompunere, prajit in ulei ranced si pus la vanzare cu 3 ron/portia. Ca o musca mare si gretoasa ce ajunge la maturitate si e impinsa de instinct sa se divida, s-a ivit de curand musca-pui, la 50 de metrii-un nou altar al prajelii dezgustatoare, unde tigaia sfaraie mai aprig, emanand mirosul pe distante mai mari; o asa-zisa terasa in care se camufleaza de fapt o fabrica de arme de ucidere in masa: igiena indoilenica in care se prepara hamsiile, pestisorii alterati, etc.
A doua operatiune care ma enerveaza teribil este
“amenajarea orasului”, plan pe care primaria tind sa cred ca l-a intitulat “spargatorul de straduci”. Si se limiteaza la atat: la picamere care sparg asfaltul, la utilajele care il imping, conturand gramezi de beton si la “impenetrabilele” benzile rosii ce izoleaza zecile de metrii patrati in lucru, aducandu-mi aminte de delimitarile cu fasii galbene de prin filme ale fbi-ului la locul crimei^^. Viteza de distrugere e fenomenala, centrul a fost devastat pe toate partile, dar pe nicaieri nu au inflorit pavajele colorate promise in locul betonului cenusiu, deprimant. Am castigat totusi ceva…bucati de sahara la noi acasa! Zonele de langa Teatrul Davilla si Hotel Muntenia au fost desertificate si transformate in veritabile santiere. Simt ca traiesc pe pielea mea bombardamentele zonelor de conflict. Ma intriga nepasarea celor ce trec printre gramezi de asfalt ravasit fara revolta.
Si totusi azi m-au amuzat cele doua fenomene, luate impreuna…am asistat la o contopire caraghiosa din doua lucruri nesuferite. Din cauza noilor lucrari demarate de dimineata,[santierul se extinde...din nou!!] prima baraca in care se faceau hamsii a fost mutata chiar in statia de autobuz alaturata cu tot cu scaunele si mesele ei, iar asezati nu stau consumatorii, ci trecatorii obositi ce asteapta “optul”, “nouaşpele”, “doiul”.
Fac cinste cu o hamsie in statie, pe muzica de picamer…muzica in surdina^^!

jeleu.

vedere, revedere…

Maine ma voi intalni cu colegele din generala. Nu imi fac iluzii, nu cred intr-o revedere placuta si draguta, probabil ne vom scalda intr-o amabilitate rece si ma voi crispa in fata lor. Ma astept la tonuri apatice, priviri strambe, la semne pe sub masa, coate discrete, zambete sfidatoare, la replici taioase, reprosuri, taceri apasatoare, stanjenite, ma astept sa fiu analizata din cap pana-n picioare si sa fac la fel, la priviri evaluand hainele, incaltamintea, telefonul, i-podul, tocmai genul de atitudine care ma agaseaza. Ma astept sa se uite ciudat la hainele si skate-shoes-ii mei de baiat [am reflectat deja ce iau pe mine :-s], la freza mea si probabil o sa ma inrosesc stanjenita. O sa ne ia cel putin douazeci de minute pana cand o sa ne hotaram unde vom merge, o sa inaintam galagios pe strada in perechi, dupa simpatii si ne vom aseza pe undeva la o masa tot intre oamenii care ne plac, privindu-ne antipatiile in faţa. Ma astept sa plec de acolo cu un gust amar, razand pe drum cu singurele doua tipe din clasa aia, pe care le iubesc si cu care am iesit anii astia in care am zacut in ignorare reciproca fata de celelalte. O sa ma duc sa-mi joc cuminte rolul de fiinta calma, neintimidabila si probabil o sa vorbesc mult, repede si vesel, ca sa-mi maschez retinerile.

“Au trecut ani si viata …ne-a schimbat”.

si stii ce? cred ca totusi ma voi distra. in adevaratul sens al cuvantului. profund. eu si S. care ne certam in generala dar acum ne intelegem perfect:x probabil vom soca si stupoarea de pe feţele lor ne va amuza teribil…sau cel puţin pe mine.

brusc sunt fericita cu crisparea mea. haha.

jeleu.

furnicile ca prada

nefericirea mea incearca sa refuleze in exterior acum, repede, inainte ca intimitatea-mi cu tastaura pe care degetele o izbesc prelung sa fie sfasiata de ochiul profan al veselei mele prietene ce vine la o doza de cofeina si un film. sunt posesiva cand vine vorba  de tastatura mea, o alta atingere pe tastele ei ma infioara si ma inteapa, si parca simt intepaturi in palme, ca niste fine stigmate biblice conturate de cuiele geloziei mele. stii mi e teama ca tastaura mea o sa fuga cu tine dupa modul calm si delicat in care o atingi…tastarea ta-dezmierdare, a mea-cutit infipt in forme de plastic.

sa continui![... simt timpul cum se scurge, mai sunt douazeci de minute pana cand calculatorul meu va fi o curva comuna, supusa cautarii amanuntite a doua perechi de maini si de ochi.]

sunt nefericita pentru ca ma aflu in lupta cu un clan bine organizat de insecte…minusculele si aparent inofensivele furnici. Furnicile sunt monstrii ce au intrat ilegal si imoral pe tinutul meu, stramutandu-si locuinta din tarana pe un mic teritoriu din gazonul meu. Le-am vazut…genul acela de furnici, cele mai mici posibile, si le am tolerat prezenta. Brusc coabitantele mele au devenit insolente. Furnicile mici fusesera un pretext, un fel de cal troian strecurat de Ulise lui Paris, pentru ca din cuiburile de pamant, din mogaldetele fine au rasarit furnici mari, de cateva ori mai voluminoase decat avangarda lor. S-au extins, au ucis gazonul din centrul cazematei lor, formand un fel de oras, nelocuit in centru, dar hiperaglomerat la periferie. la doua trei zile cand imi amintesc de ele ma transform in taifunul ce le zdrobeste casele, nu prin intensitatea sau viteza aerului ci prin pietricelele si betele scormonitare pe care le poarta. Le ravasesc locuintele si astept urmarindu-le cu ochi criminali cum se precipita in exterior, apoi le blochez intrarile. Am fost si zeul ploii, care le-a trimis apa in exces, inundandu-le cu furtunul-noua reprezentare a instrumentului divinitatii locale dar degeaba…si-au abandonat cartierul rezidential o zi, doua apoi au revenit, mai multe, organizate mai strategic, extinzand zona de pamant dezgolit din gazonul meu.

jeleu.

smoking?…

Pro si versus fumat prin desene^^.
winston&the flintstones, reclama anilor ‘50 la tigari

goofy-no smoking episode[1951]

family guy-anti-smoking, 303

superman anti-smoking ad

si “25 ways to quit smoking” desenat:> si f tare:)

jeleu.

top[x3] rusiiiniiica…

mintea mea bolnava tocmai s-a amuzat cu asta^^
topul celor mai tampite denumiri de siteuri:

1. Whorepresents…whore presents??:-”
A site called ‘Who Represents‘ where you can find the name of the agent that represents a celebrity. Their domain name… wait for it… is www.whorepresents.com.

2. Expertsexchange…expert sex change??:-”
Experts Exchange, a knowledge base where programmers can exchange advice and views at www.expertsexchange.com.

3. Penisland…penis land??:-”
Looking for a pen? Look no further than Pen Island at www.penisland.net.

4. Therapistfinder
Need a therapist? Try Therapist Finder at www.therapistfinder.com.

5. Powergenitalia
Then of course, there’s the Italian Power Generator company… www.powergenitalia.com.

6. Molestationnursery
And now, we have the Mole Station Native Nursery, based in New South Wales: www.molestationnursery.com.

fotograf al naturii

Acum vreo trei zile m-am autoproclamat “fotograf al naturii” si m-am aruncat in niste flori cu aparatul in mana, avid sa sculpteze reflexia petalelor…si pozele, pozele au iesit dragute^^. Si de cand mi-am atribuit mirobolantul titlu am impresia ca natura imi e complice;) da da…prea multe coincidente preafericite: mai intai o lacusta gigantica mi-a incalcat teritoriul si a intrat in bucatarie seara: o lacusta frumoasa, divin exemplar:x, dar nefotogenic as zice, de vina probabil nuantelede maro care se jucau pe pielea lui si lumina artificiala care ii stirbea din naturalete.

bine, “o lacusta, fie ea uriasa, poate intra in casa oricui, gonind dupa lumina”, vei zice. dar sa iti povestesc de fluture^^

ieri s-a asezat ["din nou cu mine la aceeasi..." zice cantecul, nu:)?] pe frunzele unui piersic alb de langa mine un fluture “coada de randunica”. Scot disperata aparatul, dau zoom-ul la maxim de teama sa nu-l sperii si incep sedinta foto cu gingasul meu model, apropiindu-ma din ce in ce mai mult, riscand sa-i starnesc zborul, dar nu, fluturele ramane calm, numai aripile subtiri vibrandu-i sub adierea vantului. intr-un final imi apropii un deget de el, pe care mi-l excaladeaza fara teama si incepe sa se invarta tacticos prin palma mea ca un narcisist ce asteapta poze din toate pozitiile. brusc, s-a aruncat in zbor pe niste flori, albastrul cozii sale contrastand cu portocaliul craitelor. Am crezut ca l-am pierdut, am alergat spre el cu palma intinsa, dar fara speranta. Fluturele mi s-a suit din nou pe deget….extaz!!! Avea comportamentul copilului cuminte pe care daca-l pui intr-un loc sta neclintit acolo cu privire sireata, avantandu-se spre necunoscut, dar care te urmeaza vesel, nesfidandu-ti niciodata chemarea inapoi. Mi s-a suit in par, coborand apoi pe obraz, oprindu-se pe nas…picioarele lui ma gadilau^^ a stat pe florile langa care l-am purtat eu cu mana, a lasat obiectivul aparatului la nici 5 cm de el, mi-a aratat cum soarbe el polenul cu trompa lunga, bizar rasucita…ma apuca nostalgia:(…a fost un fluture unic…dar inca este, desi altundeva…pentru ca intr-un tarziu si-a luat zborul prea repede, lasand doar privirii mele posibiliatea sa-l urmeze.

azi natura draga, te rog…o omida paroasa albastra pe scoarta unei salcii pletoase;;)

jeleu.

Poveste cu degete.

Pastrez in palma senzatia mainii care a trecut prin ea, care si-a asezat sufletul acolo si apoi si l-a tras pe neasteptate, indepartandu-se cu el fara sa simta…cu revelatia trista a disparitiei cand degetele incercand sa se stranga pe degetele celelalte nu gasesc nimic si se infig in podul palmei lor, usturator…cu falangele care rascolesc salbatic golul si cauta spiritul ce a trecut prin ele zburand in cautarea unei maini masculine, mai putenic protectoare…cu degetele ce rad vesel crezand in reintoarcere, credinta ce se evapora pas cu pas odata cu timpul, ba in zambet, ba in grimasa, ba in scancet de teama. Sunt degete ce nu au mai revenit, au alergat dupa alta strangere decat a prieteniei platonice intre maini feminine, s-au aruncat in goana sexualitatii pe care nu au gasit-o. Si palma mea le-a asteptat docil, le-a inlocuit mereu cu alte maini cu strangere la fel de adanca, dar a pastrat fidel amintirea celor ce au alergat dupa contopirea virila si nu le-a acuzat de altceva decat de abandon total. Degetele stiu sa inteleaga abandonul partial, sa imparta mana pe care o strang cu alte degete de sex opus, dar nu pot deslusi de ce mana s-a desprins de tot si a plecat imbufnata, degetele nu sunt capabile sa priceapa de ce ea se uita pe furis, rautacios, cu o privire taioasa, si de ce le zambeste fals si sec. Degetele uita sa ierte cand regasesc constiinta murdara in locul inocentei blande si afective…degetele invata si ele sa fie ostile si se inchid tacute in interiorul altei maini.

jeleu.

Eco-electricitate

Stiam de mult ca poti face o baterie din lamaie, dar din cartofi?? si din cate am vazut se pare ca e mai practica si mai puternica.
calea mi-a fost luminata…de acum o sa mi conectez mp3-ul la tocanita de cartofi ^^ si poate vor urma si alte legume in seria celor care creaza curent si in loc sa urasc ciorba ca acum, o sa o iubesc cand o sa-mi tina calculatorul in viata, in timpul penelor de curent…o, da^^
cat despre lamaie…nu e asa grozava, am incercat si eu experimentul si are eficienta minima. iata si videoul cu lamaia pt cei care nu-l stiu:

jeleu.

Ploaie…?

M-am trezit cu ploaia in suflet, am alergat afara sa dau de ea si… nu era. Ploaia fugise, lasandu-ma singura, singura si slaba, fara sa-mi spuna nimic, fara sa-mi lase nimic, decat taraitul ei monoton in urechi. De dimineata soarele imi radia pe frunte si razele lui, taioase ca lama, ma zgaiau pe fata. M-am intors cu spatele si am fugit. Ieri a fost atat de frumos…si fara nimic special, doar am mers de mana cu ploaia si norii. Azi m-am avantat trist in bucatarie, am inghitit cu noduri o piersica dulceaga, mi-am procurat o cana mare cu cafea si m-am retras tiptil in vizuina mea, pornind calculatorul, apoi winampul, apoi am intrat pe mess, am dat drumul torrentilor, am cautat niste chestii noi pe isohunt si iata m-am apucat sa scriu un blog despre ploaia care imi lipseste, despre norii in care azi nu-mi mai afund privirea si goliciunea lor pufoasa care nu-mi mai gadila pupilele. In zilele reci, cand cerul se imbata sec cu griul lui si-si scurgea tot amarul pe pamant, in picuri de cristal, mancam pe terasa un iaurt cu musli si piersici^^ preferatul meu si ma gandeam la viata, cu privirea pierduta in neant, cu vantul izbindu-ma si ravasindu-mi parul. Azi, soare, cer neted si gol, imi morfelesc plictisita iaurtul si nu am chef sa ma gandesc la viata, azi simt nevoia s-o traiesc. Curand voi pleca in cautarea unei cafele si unei prietene bune si ma voi avanta dupa mirosul padurii si compania altor fiinte calde…si voi iesi devreme, asa cum nu am mai iesit demult, ca sa simt soarele ciupindu-ma de tample si sa respir mai bine aerul imbacsit al orasului. intens sictir existential.

jeleu.

teribilism.

M-am izbit mereu de teribilismul multora, m-a agasat si mi-a tocat marunt, marunt rabdarea. Prima oara m-am lovit de cei care fumau in spatele liceului pentru ca era “trendy” si “cool” si “marfa” sa defilezi pe acolo cu tigara in mana, tragand superficial, cu buzele tuguiate abia atingand baza filtrului, cu plamanii cimentati in nicotina, mirosind a scrumiera inecata de mucuri. Dar nu conteaza…m-am uitat la amaratii de clasa a noua schimonositi in lupta cu sinele sa primeasca activ fumul, la X cum isi tine pretentios tigara in sus cu doua degete micute, intr-o miscare pretentios matura, la Y care se lauda ca s-a lasat de tigari, inainte sa se apuce vreodata, la ţâncii care alearga cu tigara aprinsa pe strada. Apoi ma vad parca pe mine atintita cu ochii curiosi ai copilului de 6 ani la tifonul imbibat de nicotina prin care tata mi-a aratat tainele negative ale viciului. Imi resimt tentatia de atunci, mana ce se intindea spre tigarile din pachetul deschis, uitat pe masa, se juca cu ele si le punea cuminte la loc, acoperindu-si urmele ca un mic infractor. Apoi cenusiul tigarii arse pe care nu am reusit sa o aprind si dorinta de a imita, atractia bizara a copilului de 7 ani spre singurul lucru interzis pe care modelul, prietenul si confidentul lui o avea. Nu prea tarziu, brusc si fara sa spuna nimanui adultul a aruncat scrumierele, pachetele de tigari, excesul de brichete si tentatia copilului a pierit odata cu ele. Apoi alcoolul un teribilism mai profund, reliefand intens secul gandirii: placerea ametelii impinsa in betie, cu greturi si dureri de cap, pe care actorul nu uita sa le o povesteasca tuturor, din aceeasi nevoie primitiva si tâmpă de a fi “trendy” si “cool” si “marfa”. Alte cateva forme de teribilism cu o raspandire mai putin ampla nu imi merita timpul asa ca le las si trec unde vroiam sa ajung…cea mai inalta forma de teribilism pe care am intalnit-o in ultima vreme. Poveste despre o copila de 13 ani, mica mea protejata din totdeauna pe care o voi numi simplu A.: A. si a taiat ambele brate in inscriptii, patratele, diezuri si linii pana la incheietura mainii si pe partea interna si pe cea externa, declarand tuturor cu nonsalanta ca totul a fost ca sa-si astampere placerea pentru automutilare…copil de clasa a 7a multumit ca e centru barfelor marunte de pe bancile babelor si care probabil ar fi fericit daca ar citi blogul asta, pentru ca teribilismul i-ar fi satisfacut.

Indochine.

Asta nu e statuia ridicata unei formatii. Indochine nu imi place profund, dar sunt cei mai buni pe care i-am gasit cu versurile in franceza, iar videoclipul mi se pare fain. “Marilyn” a aparut pe albumul  ”Paradize” (2002). Atat.

Marilyn

Embrasser le garçon
Sur la bouche
Et puis se mouiller
L’emmener dans le fond
Du couloir
Et puis se brûler
Etre blanc être pâle
Se rechercher la vie
Se faire mal
En se disant que juste après
Juste après
On ne le regrettera
Sûrement pas
Juste après

Moi je veux vivre
Vivre
Vivre
Un peu plus fort

Embrasser la fille
Sur les lèvres
Et puis décider
Descendre pas à pas
En bas de l’escalier
Encore plus bas
Ne pas savoir qui l’on va
Trouver dans le fond
Ce qu’est la vie ce que j’en sais
Ce qu’il faut croire

Moi je veux vivre
Vivre
Vivre
Encore plus fort

Moi je veux vivre
Vivre
Vivre
Un peu plus fort

Et puis se sacrifier
Et puis se crucifier
Sans hommage
Et puis rester cachés
Les corps écartés
Sans espoir
S’abandonner
Ne plus jamais s’en déplaire
Juste en fermant les yeux
S’imaginer ses dieux

Nous on veut vivre
Vivre
Vivre
Encore plus fort

jeleu.

sanctificare:>

sunt indignat si indignarea mea inteapa ca un dus rece intr-o dupa-amiaza torida.
-Pe mine de ce nu ma sanctifica nimeni???
Da, stiu, am sesizat si eu doza de nebunie egocentrista din intrebarea mea…tocmai m-am citit si iata nu-mi voi nega egocentrismul, pentru ca il iubesc, cat despre cealalta stare am auzit ca prima faza inaintea acceptarii dezaxarii e negarea, deci tac. tacerea mea e apasatoare si falsa, cenusie, apatica, seaca si fada pentru ca e nenaturala, e fortata ca o grimasa ce aluneca intr-un zambet schimonosit.
Stimati jurati, dati-mi voie sa ma apar singur si iata prin analogie:
Stefan cel Mare[si Sfant???] poate va aduce aminte de nedreptatea ce mi se face zilnic. Acest domn de o sanctitate indoienica a declansat razboaie, deci e criminalul psihologic a sute de mii de oameni, a omorat cu mana lui alte cateva sute, a tinut cel putin o duzina de neveste, cu acte doar trei: Eddokia Olelkovici, Maria din Mangop si Maria Vochiţasi, a fost tatal a cateva zeci de copii din flori…o atitudine foarte religioasa nu? Meritul pentru care i s-a acordat o zi draguta in calendar(2 iulie)?…dupa cum spun manualele de istorie: ctitor de manastiri [Ei si ce? Acum ca Becali restaureaza biserica ortodoxa din Bruxelles si cladeste pe plaiurile mioritice alte bisericute o sa-l santificam pe razboinicul lumii? doamne fereste!] si stavila in fata paganismului [sa-mi fie cu iertare stimabil Sinod, dar ungurii lui Matei Corvin si polonezii lui Ioan Albert erau saracii tot crestini]…dar fie Papa Sixtus al IV-lea l-a numit “Athleta Christi” (atletul lui Christos) si noi ne-am ales cu un alt sfant.
Nu conteaza ca Stefan cel Mare mi-e simpatic din copilarie, tot nu e moral sau religios.
Sanctificati-ma si pe mine! am fost mereu protectorul copiilor mai mici si aparatorul tuturor animalelor, nu am neveste si nici copii din flori cu alte dame. Promit sa fiu cuminte…va roooog…;;)

Si acum lasand ironia la o parte, indignarea mea e doar privitoare la faptul ca inmormantarea “preafericitului” a fost cantata la tv, in ziare, la radio, peste tot cu surle si trambite si zeci de nefericiti, poate cu suflete mai curate sunt aruncati in gropi murdare zi de zi, fara ca nimeni sa nu stie de ei.

jeleu.

invechire

nu am nimic azi. nici chef, nici timp, nici stare, nici ganduri, nici emotii, nici aer sa respir, nici cald, nici rece, nici pe mine.
as vinde trei ore din viata, as da un sfert din amintirile mele, as sta nemiscata in inertia timpului doar sa-mi primesc inapoi copilaria.
stii ca nu ma misc pe axa timpului. am fost impinsa cu el din inertie. nu ma mai pot opri. l-a urmarit atata timp c-un ochi atent…m-am avantat cu zambet larg spre matur.
si iata sunt aproape “mare”
ma simt copil, desi ma negi.
si gandul meu are suflet fragil , iar gandul tau are aripi murdare.
poate e prea tarziu sa ma intorc in timp, sau prea devreme sa schimb ceva. poate gandesc frumos sau tu gandesti urat. si poate gandurile noastre unite vor naste dimensiunile realului.
poate ce mi-ai spus era perfid sau poate mult prea sincer si poate eu…poate eu te-am crezut cand ai zis ca orice copil moare si e inglobat putin cate putin de adultul ce i-a zacut somnoros in trup ani in sir.
si inca simt in mine cum rasuna copil. si tipatul lui si scancetele groaznice imi vor frange poate corpul din care se va ridica cu ochi nevinovati copilul, copilul cu plete brune si ochi negri. sunt atat de departe de el…par scurt, ochi decolorati.
mi se spinteca mintea sub doua dorinte antagoniste…maturitate si copilarie. vand tot pe libertate. imi caut trecutul, incerc sa ma strecor in el. fug de prezent, fug de viitor. mi-e teama.
nu vreau. nu pot. nu timp. nu! nu…

de azi mai contabilizez inca o luna. e ziua mea. la multi ani imbatranirii mele!…sunt deja la “si 3 luni”. sunt tarata inainte in invechire.

jeleu.

o alta lume

Intotdeauna mi-am platit greselile. intotdeauna mult prea aspru. Erorile mele, unele infime, altele monstruase, s-au intors si m-au muscat de maini si parca cicatricele lor inca sangerande se mai deschid uneori spre a absorbi praf si se infecteaza fericite. Da, mi-o faceti mereu rani ale mele nascute din neatentie, din nepasare, din rea-vointa, din cruzime…
Ultima mea greseala: am uitat o carte la un prieten din brasov si mi-a trimis-o azi cu autobuzul. A trebuit sa ma duc sa o ridic din Autogara. Eu…singura, dezorientata, agasata de soare, enervata, neatenta, plictisita si somnolenta…coborarea o statie mai tarziu din maxi-taxi, mersul pe jos inapoi cu soarele ce ma izbea in tample, marginea orasului, praful marunt, caldura inabusitoare, manelele urland, mirosul greu de mici si carnaciori pe gratar[nu cred ca voi mai suferi vreodata micii], oamenii colorati, tiganca urata ce-si alapta puradelul cu tigara in mana[oare biata creatura se hranea si ea cu nicotina?], tiganca inconvoiata ce-si tara sacul de peturi goale, banca murdara din plastic, pe alocuri patata cu smoala, tanara din slatina cu picioare atragatoare, imbracata vulgar, blonda frumoasa care m-a intrebat daca poate sa se aseze langa mine si mi-a zambit, bodegile de pe marginea autogarii, magazinul infect in care am intrat din plictiseala si mi-a atras atentia cu dezgust musculatura tipului de pe pachetul de chiloti [oare nu poti purta boxeri decat daca ai bicepsi exagerati?], soferii jegosi, cu cate o ureche gaurita la baza in cel mai cocalar mod, aglomeratia de autobuze si microbuze ruginite, vopsite pestrit, murdare, oamenii imbracati prost, tricourile din licra mulate, blugii chinezesti urati, tarana maronie de pe asfalt, freamatul, pendularea “provincialilor” coborand ca vitele din masini vechi de transport in comun, porumbeii ce ciuguleau calmi din mizeria trotuarului, vrabia speriata ce se tavalea in tarana, teama mea de a sta singura printre necunoscutii cu fete slutite de ura si vicii, privirile nerabdatoare spre ceas, sentimentul unei asteptari nesfarsite, o jumatate de ora teribila, mainile intinse pe geamul autobuzului spre pachetul din mainile soferului intre doua varste, un copil paranoizat la maxim ce a spus cu glas subtire numele ce-i permitea sa intre in posesia cartii, goana inapoi prin autogara, sentimentul eliberarii, starea falsa de calm, ritmul cardiac alert in timp ce strabateam strazi laturalnice de periferie, marul cumparat din magazinul din statie, mar importat, fad, mare, lucios, un maxi-taxi in care era liber locu-mi preferat, tarfa cu pantaloni de satin, coborarea, femeia intre doua varste ce m-a calcat pe picior, imaginea casei la cincizeci de metrii, la douazeci, la zece…si apoi acasa, sentimentul de apartenenta si calmul.

jeleu.