Nichita…. Nichita Stanescu a fost un geniu. De ce am fost privita atat de ciudat azi cand am citit unor colegi doua versuri dintr-o poezie de-a lui? “iti sprijini tampla/ de inima mea ca de o piatra rosie” Nu e o metafora extraordinara? Mi s-a raspuns ca nu-i nici o iubire de care vorbeam eu pentru ca pietrele sunt reci si nu pot exprima sentimentul de iubire. Dar priviti in spatele versurilor. Cum poti fi mai aproape de o persoana decat daca esti langa inima acestei persoane?
Poezii pe care le recomand calduros:
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/omviu.php –> Sunt un om viu –> Asta este preferata mea de la Nichita.
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/evocare.php –> Evocare –> frumoasa “ca umbra unei idei”
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/poem_ns.php –> Poem –> Scurt, dar frumos si foarte cunoscut
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/necuvintele.php –> Necuvintele
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/stilclasic.php –> In dulcele stil clasic –> Intr-o carte am gasit alta poezie sub numele asta, dar sic ea de aici e frumoasa
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cebine.php –> Ce bine ca esti –> si poezia asta e absolute superba. In clipul de jos o puteti asculta, iar pozele sunt grozave (multumiri lui Hutzu pt clip)
In caz ca nu se vede clipul: http://www.youtube.com/watch?v=aWeKI8Y264s
Astept parerea voastra.
Akary
