Prima zi de scoala… Oriunde ma uit exista ceva care sa-mi aduca aminte de faptul ca a inceput scoala. Luni, in pauza de 3 ore dintre deschidere si discutia administrativa cu diriga (si cica asta se numeste organizare), cand ma plimbam prin oras am observat ca lumea din jur s-a inmultit considerabil. Chiar si azi, marti, observ mai multa lume decat de obicei. A inceput scoala…. Da, chiar a inceput. De abia azi am realizat acest lucru si vorbesc foarte serios. Bine, asta e si din cauza ca am avut destule pe cap in ultimele zile de vacanta (lucruri care nu erau legate de scoala) ca sa realizez tragicul eveniment… oroarea, cum era numit de un prieten.
O ora de sport pierduta in soare si coridoarele pe care am ajuns sa le cunosc atat de bine imi aduceau aminte si mai mult ca frumoasa perioada de libertate numita vacanta a luat sfrasit, dar cu colegii alaturi si cu un coleg de banca ca al meu nu stiu daca nu ar fi mai nimerit sa ma bucur decat sa-mi para rau ca a inceput scoala. Azi mi-am dat seama ca mi-a lipsit atmosfera.
La ora de desen, am fost in alta clasa, iar eu aveam o priveliste grozava asupra bulevardului. Imi placea sa ma uit la oameni cum trec intr-o directie sau alta cu divesre treburi, la elevi cum trec prin fata liceului meu si sa incerc sa ghicesc liceul la care invata dupa uniforma si sa ma bucur din nou ca noi nu avem si nici nu vom avea asa ceva. As fi stat toata ora sa ma uit pe geam, sa fixez anumite persone total necunoscute si sa-mi imaginez unde se indreptau, ce aveau de facut si probabil si la ce s-ar fi putut gandi in momentul acela. Superb intr-adevar.
Si ce inceput! O zi cu 8 ore care incepe cu sportul si se termina cu religia, dar trece si prin 2 ore de mate, una de chimie si una de biologie printre altele. Dar viata poate fi frumoasa si asa, daca alegi sa te bucuri de lucrurile marunte si incerci sa le treci cu vederea pe cele mai putin placute. Zambeste si ti se va zambi inapoi. In seara asta soarta chiar mi-a intors zambetul printr-o veste grozava. Incercati si voi. 
Akary
