obsesii

cateva melodii al caror ecou il simt in urechi, cartea uitata deschisa sub pat, filmul ruland la nesfarsit: obsesii, obsesii marunte…

muzica pe care am respirat-o, paginile pe care degetele sufletului meu le-au rasfoit de zeci de ori, secventele in care cineva incearca sa duca la capat jocul: nevoi, indispensabile nevoi…

obsesia pentru perfectiune
obsesia pentru culoare
pentru simetrie geometrica
pentru asimetrie psiologica
pentru dualitate
pentru fiinta androgina
pentru egocentrism
pentru scurgerea ireversibila a timpului
pentru fragmente si intreg
pentru maini
pentru hedonism si sfidare
pentru anormal si bizar
pentru lucruri expresive
si mai ales pentru cuvinte.

jeleu.

Mancare?

Ca sa vezi ce a ajuns mancarea in ziua de azi.

http://i20.photobucket.com/albums/b235/Akkary/inginerii-de-la-cora_1.jpg

http://i20.photobucket.com/albums/b235/Akkary/gi28_Rosu-bicolor_1.jpg

http://i20.photobucket.com/albums/b235/Akkary/gi20_Un-nou-tip-de-alune_1.jpg

Comment-urile vi le las voua

Akary

puls

I’m TNT. I’m dynamite. TNT and i’ll win the fight. TNT i’m a power load, TNT watch me explode.

Asa-mi suna ritmul vietii…exploziv, energic, entuziast…

Amintirea lui imi gadila mintea.
Ma doare capul. Iti suna cunoscut? Ah, ti-am spus asta si ieri, si alaltaieri si poate asa o tin de o saptamana, doua , trei… Calmeaza-ma. Imagineaza-ti ca esti fiola de morfina.

Iarta-ma. stiu ca abia acum ti-ai dat seama ca nu mai am ritm. l-am pierdut pe strada intr-o zi proasta si m-am ascuns de tine.
ritmul meu era un puls muzical; era alert -o cascadă de sunete ciupind corzile unei chitari electrice. ametitor, dar revigorant. obositor, dar reconfortant. scurt si totusi prelung. imi pun sufletul in palmele tale. joaca-te cu el. simte-i nemiscarea. invata-l.

iubeste-ma. iubeste-ma ca pe jucaria veche a copilariei. nu ma arunca la gunoi, nu ma darui altcuiva…scufunda-ma intr-o cutie prafuita din subsol, inalta-ma in sacii de plastic din pod, in care moliile dorm hidoase, dar nu ma alunga ca pe umbra unei amintiri urate.

am puls, puls, puls…pulsul noptilor moarte.

Melodii care stiu

Poti sa stii dinainte ce se va intampla? Raspunsul cel mai des dat e ca nu. Bine, exista multe metode de a prezice viitorul (in care, eu, una, nu cred) si mai exista senzatia aia cu o secunda inainte de a se intampla ceva si intuiesti, simti ca se va intampla intr-un anumit fel, ceea ce se si intampla. Dar ce vreau sa scriu aici nu se refera la astfel de momente sau preziceri. 

Mi se intampla sa ascult, mai mult sau mai putin intamplator, o melodie si sa-mi aduc aminte de o persoana pentru ca, din divesre motive (versurile partial, dar in general o intamplare care se lega atat de mel cat si de o pers), asociez melodia aia cu o persoana. Da, ceva total normal si banal ati spune, ceva ce se intampla tuturor. Dar nu e numai atat. Privind in urma, cateodata ajung sa-mi dau seama ca, desi mai mult o intamplare decat versurile in sine m-au facut sa asociez melodia unei persoane, acum si versurile se potrivesc. Adica, e ca si cum melodia stia ce se va intampla dinainte sa se intample, dar eu nu am putut sa-mi dau seama de acest lucru. Suna ciudat? Intr-un fel e. Sau mai degraba e ironic. Oricum, cu tipul ajunge sa nu mai conteze, ajunge sa fie doar o amintire, mai mult sau mai putin, legata de acea melodie.

Akary

planet unicorn

it’s so gay it’s funny.

cafea divina

dimineata plapanda. firisoare de lumina ce izbucnesc pe geam.
mainile inclestate pe o cana mare de cafea, plina, raspandind aroma sa subtila in toate coltisoarele camerei.
cafea facuta matinal intr-un ibric rosu; adorabil contrast.

cafeaua are un suflet pe care ti-l varsa in apa fiarta, sufletul ei e brun, dar cel mai cald si mai ispititor pe care l-ai intalnit vreodata. gustul ei e un sacrificiu, ai ucis-o. zatul ramas in urma e o ramasita inutila; scufundat din nou in apa nu mai are alt suflet sa-ti intinda. il arunci fara regret intre coji de portocale, seminte de ardei, hartii, ambalaje, fara sa-i spui mersi si-l uiti.

cafeaua la filtru e un barbarism. zatul nu se mai joaca pe fundul canii, e doar un lichid filtrat cu gust familiar, ceva mai fad. nu e tulbure, nu da impresia de profunzime, n-a primit suflet, pentru ca n-ai lasat pulberea macinata sa se elibereze in apa fiarta.
cafeaua la filtru e doar un act monden, cea la filtru e esenta vietii, energie in forma fluida.
tind sa cred ca nectarul zeilor era cafeaua. si ei faceau abuz^^.

one of a kind

Ai stat si tu pe acelasi scaun, cu degetele dezmierdand lemnul zgariat, imbacsit de fum si de scursuri, al aceleiasi mese. Ai scrijelit cu privirea aceleasi ziduri murdare, ai tocit cu pasii tai aceleasi strazi prafuite, acelasi asfalt in plina dezintegrare. Ai cantat acelasi cantec ciudat, ai fredonat aceelasi refren obsesiv cu acelasi entuziasm. Ai trait aceleasi reverii haotice, ai impartit cu mine acelasi vis aromat. Ai folosit aceleasi cuvinte, ai avut candva acelasi ton. Ai avut aceleasi pretexte, aceleasi idei preconcepute, aceleasi placeri, dezgustari, antipatii, aceeasi stare. Mainile tale au strabatut aceeasi carte veche, ai imbracat aceleasi culori, ai ras la aceleasi glume, ai plans aceeasi deziluzie. Ai interactionat cu aceeasi oameni, i-ai iubit fidel cu aceeasi intensitate ca si mine. Ai tinut la mine si am tinut la tine cu incapatanare si devotament. Si iata am facut aceleasi greseli, ne acuzam de aceleasi lucruri, ne purtam aceleasi resentimente, suntem fiinte inchise in aceeasi discutie care ne-a revoltat.

Sincer nu-mi mai pasa. Nu ma-ntreba de ce.

Sooomn…

sunt ingrijorata. am realizat ca mi se intampla un lucru abject.

somnul imi fura prea mult timp din viata si tocmai din partea mai interesanta a ei.

sa vedem: sugarul trebuie sa doarma 20 de ore, copiii si tinerii 10, adultii 8 si batranii 6, adica invers proportional cu varsta.

perfect.  dar mie nu-mi convine!

as accepta o regula inversa, care mi se pare mai normala: la pensie sa dormi 10-20 de ore pe zi din lipsa de alta activitate, dar la varsta cand descoperi lumea, cand fiecare firisor de lume te intriga si te antreneaza in jocul lui, tu sa adormi subit in carut, in timp ce mamica te plimba sa vezi strazile, sa percepi ce inseamna fiinta umana? sa nu simti tu cand iti cresc dintisorii si sa dormitezi cu biberonul in gura? sa fii mai mult prins intre vise si atunci cand revii la realitate sa nu faci altceva decat sa plangi de nervi ca iar ai adormit…sa ti se vâre subtil suzeta intre gingii, sa o morfelesti putin, uitand nemultumirile si sa te fure iar somnul?

inacceptabil.

in medie dorm 6 ore pe zi, sunt zile cand dorm 4, zile cand dorm 8, si iata zile cand dorm 10, ca in ultimele doua luni.

un om normal, presupunand ca traieste 60 de ani, [omitem ca exista ani bisecti pentru a simplifica situatia], doarme:  

1 an*20h + 17 ani*10h + 32ani*8h + 10 ani*6h = 1*365*20 + 17*365*10 + 32*365*8 + 10*365*6 = 7300 + 62050 + 93440 + 21900 =  184690 h ~ 7695 zile= 21 ani30 zile

21 de ani??? dormim 21 de ani??

clar, de azi imi reduc portia de somn. o sa o micsorez la 4 ore.

calculand cu un somn normal pana acum si cu unul de 4 ore pana la 60 de ani as dormi 126290h~5262 zile= 14ani 152zile, deci aproximativ 14 ani jumatate. e evident mai bine^^

ma duc sa-mi fac o cafea mare sa ma mentin in viata. simt deja incordarile titanice din viitoarea lupta cu somnul.

ps. si martin eden al lui jack london si mircea eliade tot cate 4 ore dormeau.

jeleu.

Funny Quotes

“I like long walks, especially when they are taken by people who annoy me.” (Fred Allen)

“I don’t want to achieve immortality through my work. I want to achieve it through not dying. “ (Woody Allen)

“A lot of people are afraid of heights. Not me, I’m afraid of widths. “ (Steven Wright)

“If truth is beauty, how come no one has their hair done in the library? “ (Lily Tomlin)

“I am not afraid of death, I just don’t want to be there when it happens. “ (Woody Allen)

“I found there was only one way to look thin, hang out with fat people. “ (Rodney Dangerfield)

“My grandmother started walking five miles a day when she was sixty. She’s ninety-seven now, and we don’t know where the hell she is. “ (Ellen DeGeneres)

“I don’t think anyone should write their autobiography until after they’re dead. “ (Samuel Goldwyn)

“Life is hard. After all, it kills you. “ (Katharine Hepburn)

“I am the literary equivalent of a Big Mac and Fries. “ (Stephen King)

“I refuse to join any club that would have me as a member. “ (Groucho Marx)

“Oh, the tiger will love you. There is no sincerer love than the love of food. “ (George Bernard Shaw)

“It is even harder for the average ape to believe that he has descended from man. “ (H. L. Mencken)

“We’ll love you just the way you are if you’re perfect. “ (Alanis Morissette)

“Everybody knows how to raise children, except the people who have them. “ (P. J. O’Rourke)

“Airplanes may kill you, but they ain’t likely to hurt you. “ (Satchel Paige)

“Originality is the fine art of remembering what you hear but forgetting where you heard it.”  (Laurence J. Peter)

“I was the kid next door’s imaginary friend. “ (Emo Philips)

“I’m an idealist. I don’t know where I’m going, but I’m on my way. “ (Carl Sandburg)

“All you need is love. But a little chocolate now and then doesn’t hurt. “ (Charles M. Schulz)

“We learn from experience that men never learn anything from experience. “ (George Bernard Shaw)

“Smoking kills. If you’re killed, you’ve lost a very important part of your life. “ (Brooke Shields)

“Curiosity killed the cat, but for a while I was a suspect. “ (Steven Wright)

“All right everyone, line up alphabetically according to your height. “ (Casey Stengel)

“I always wanted to be somebody, but now I realize I should have been more specific. “ (Lily Tomlin)

“If love is the answer, could you please rephrase the question? “ (Lily Tomlin)

“You want a friend in Washington? Get a dog. “ (Harry S. Truman)

“Go to Heaven for the climate, Hell for the company. “ (Mark Twain)

“Between two evils, I always pick the one I never tried before. “ (Mae West)

“I busted a mirror and got seven years bad luck, but my lawyer thinks he can get me five. “
(Steven Wright)

“Reality is a crutch for people who can’t handle drugs. “ (Lily Tomlin)

Akary

defilare fara reţea

Scuteste-ma de tine, de tonul tau monoton, fara ondulatii, de ochii goi, ce nu imi inspira nimic, de fata ta secatuita, pe care nu se schiteaza senzatii, de mainile tale mari si osoase, cu degete inexpresive, de nemiscarea picioareleor tale cu genunchii strans lipiti, de talpile tale imobile, batute in cuie de parchet. Scuteste-ma de tine, gama larga de nemiscare si netraire, de tine care ma atragi bizar in nefiinta ta, in tacere, fixul membrelor, in adormirea simturilor si ma afunzi in mine.

Sincer azi vreau doar sa ies, sa ma arunc intr-o goana nebuna si sa simt in tample fluiditatea timpului extazica. 

E tot ce cred si iti arunc in fata, atent urmaritor al monitorului tau, dactilograful tastaturii tale, ce dai placerile marunte pe internet si filme, om inchis intr-o lume virtuala, razand prin semne si nu prin expresie, insultand prin apasari de butoane si nu prin vibratie energica a corzilor vocale, trup mort, ce nu isi misca decat ochii si degetele, sufocat intr-o mare de biti…

Sileste-ma! refuz sa imi masor fericirea in Gb si Kbits/sec.

Am sa sting calculatorul si am sa aprind viata, fara modemuri si reţele, fara torrenti, vlc sau bsplayer…am sa o descarc si sa o traiesc cu programe reale, fara teama de virusi si caderi de server.

jeleu.

“dezasfaltari” cu miros de hamsie!

Ma crizeaza orasul.
…Orasul in sine, nu oamenii.
…Orasul in miezul lui murdar, desfigurat, ciopartit, care-ti irita mucoasa nazala si te zgarie vizual.
Acum cateva luni a aparut in centru, vizavi de “Galeria de Arta”, fenomenul “hamsia puturoasa”, nascut intr-o baraca prafuita ce raspandea un miros puhav de mort in descompunere, prajit in ulei ranced si pus la vanzare cu 3 ron/portia. Ca o musca mare si gretoasa ce ajunge la maturitate si e impinsa de instinct sa se divida, s-a ivit de curand musca-pui, la 50 de metrii-un nou altar al prajelii dezgustatoare, unde tigaia sfaraie mai aprig, emanand mirosul pe distante mai mari; o asa-zisa terasa in care se camufleaza de fapt o fabrica de arme de ucidere in masa: igiena indoilenica in care se prepara hamsiile, pestisorii alterati, etc.
A doua operatiune care ma enerveaza teribil este
“amenajarea orasului”, plan pe care primaria tind sa cred ca l-a intitulat “spargatorul de straduci”. Si se limiteaza la atat: la picamere care sparg asfaltul, la utilajele care il imping, conturand gramezi de beton si la “impenetrabilele” benzile rosii ce izoleaza zecile de metrii patrati in lucru, aducandu-mi aminte de delimitarile cu fasii galbene de prin filme ale fbi-ului la locul crimei^^. Viteza de distrugere e fenomenala, centrul a fost devastat pe toate partile, dar pe nicaieri nu au inflorit pavajele colorate promise in locul betonului cenusiu, deprimant. Am castigat totusi ceva…bucati de sahara la noi acasa! Zonele de langa Teatrul Davilla si Hotel Muntenia au fost desertificate si transformate in veritabile santiere. Simt ca traiesc pe pielea mea bombardamentele zonelor de conflict. Ma intriga nepasarea celor ce trec printre gramezi de asfalt ravasit fara revolta.
Si totusi azi m-au amuzat cele doua fenomene, luate impreuna…am asistat la o contopire caraghiosa din doua lucruri nesuferite. Din cauza noilor lucrari demarate de dimineata,[santierul se extinde...din nou!!] prima baraca in care se faceau hamsii a fost mutata chiar in statia de autobuz alaturata cu tot cu scaunele si mesele ei, iar asezati nu stau consumatorii, ci trecatorii obositi ce asteapta “optul”, “nouaşpele”, “doiul”.
Fac cinste cu o hamsie in statie, pe muzica de picamer…muzica in surdina^^!

jeleu.

vedere, revedere…

Maine ma voi intalni cu colegele din generala. Nu imi fac iluzii, nu cred intr-o revedere placuta si draguta, probabil ne vom scalda intr-o amabilitate rece si ma voi crispa in fata lor. Ma astept la tonuri apatice, priviri strambe, la semne pe sub masa, coate discrete, zambete sfidatoare, la replici taioase, reprosuri, taceri apasatoare, stanjenite, ma astept sa fiu analizata din cap pana-n picioare si sa fac la fel, la priviri evaluand hainele, incaltamintea, telefonul, i-podul, tocmai genul de atitudine care ma agaseaza. Ma astept sa se uite ciudat la hainele si skate-shoes-ii mei de baiat [am reflectat deja ce iau pe mine :-s], la freza mea si probabil o sa ma inrosesc stanjenita. O sa ne ia cel putin douazeci de minute pana cand o sa ne hotaram unde vom merge, o sa inaintam galagios pe strada in perechi, dupa simpatii si ne vom aseza pe undeva la o masa tot intre oamenii care ne plac, privindu-ne antipatiile in faţa. Ma astept sa plec de acolo cu un gust amar, razand pe drum cu singurele doua tipe din clasa aia, pe care le iubesc si cu care am iesit anii astia in care am zacut in ignorare reciproca fata de celelalte. O sa ma duc sa-mi joc cuminte rolul de fiinta calma, neintimidabila si probabil o sa vorbesc mult, repede si vesel, ca sa-mi maschez retinerile.

“Au trecut ani si viata …ne-a schimbat”.

si stii ce? cred ca totusi ma voi distra. in adevaratul sens al cuvantului. profund. eu si S. care ne certam in generala dar acum ne intelegem perfect:x probabil vom soca si stupoarea de pe feţele lor ne va amuza teribil…sau cel puţin pe mine.

brusc sunt fericita cu crisparea mea. haha.

jeleu.

furnicile ca prada

nefericirea mea incearca sa refuleze in exterior acum, repede, inainte ca intimitatea-mi cu tastaura pe care degetele o izbesc prelung sa fie sfasiata de ochiul profan al veselei mele prietene ce vine la o doza de cofeina si un film. sunt posesiva cand vine vorba  de tastatura mea, o alta atingere pe tastele ei ma infioara si ma inteapa, si parca simt intepaturi in palme, ca niste fine stigmate biblice conturate de cuiele geloziei mele. stii mi e teama ca tastaura mea o sa fuga cu tine dupa modul calm si delicat in care o atingi…tastarea ta-dezmierdare, a mea-cutit infipt in forme de plastic.

sa continui![... simt timpul cum se scurge, mai sunt douazeci de minute pana cand calculatorul meu va fi o curva comuna, supusa cautarii amanuntite a doua perechi de maini si de ochi.]

sunt nefericita pentru ca ma aflu in lupta cu un clan bine organizat de insecte…minusculele si aparent inofensivele furnici. Furnicile sunt monstrii ce au intrat ilegal si imoral pe tinutul meu, stramutandu-si locuinta din tarana pe un mic teritoriu din gazonul meu. Le-am vazut…genul acela de furnici, cele mai mici posibile, si le am tolerat prezenta. Brusc coabitantele mele au devenit insolente. Furnicile mici fusesera un pretext, un fel de cal troian strecurat de Ulise lui Paris, pentru ca din cuiburile de pamant, din mogaldetele fine au rasarit furnici mari, de cateva ori mai voluminoase decat avangarda lor. S-au extins, au ucis gazonul din centrul cazematei lor, formand un fel de oras, nelocuit in centru, dar hiperaglomerat la periferie. la doua trei zile cand imi amintesc de ele ma transform in taifunul ce le zdrobeste casele, nu prin intensitatea sau viteza aerului ci prin pietricelele si betele scormonitare pe care le poarta. Le ravasesc locuintele si astept urmarindu-le cu ochi criminali cum se precipita in exterior, apoi le blochez intrarile. Am fost si zeul ploii, care le-a trimis apa in exces, inundandu-le cu furtunul-noua reprezentare a instrumentului divinitatii locale dar degeaba…si-au abandonat cartierul rezidential o zi, doua apoi au revenit, mai multe, organizate mai strategic, extinzand zona de pamant dezgolit din gazonul meu.

jeleu.

smoking?…

Pro si versus fumat prin desene^^.
winston&the flintstones, reclama anilor ‘50 la tigari

goofy-no smoking episode[1951]

family guy-anti-smoking, 303

superman anti-smoking ad

si “25 ways to quit smoking” desenat:> si f tare:)

jeleu.

Cum ar trebui sa fie si cum e defapt

Poate unii dintre voi il stiu, dar pentru ceilalti: enjoy.  Ce pot sa spun? Vorbeste pentru sine. Eu propun sa ne imaginam Romania in locul Italiei, adica si la noi e acelasi lucru. Mai exista un astfel de filmulet, dar vad ca nu e uploadat pe youtube si nu stiu unde se poate gasi.

Akary

top[x3] rusiiiniiica…

mintea mea bolnava tocmai s-a amuzat cu asta^^
topul celor mai tampite denumiri de siteuri:

1. Whorepresents…whore presents??:-”
A site called ‘Who Represents‘ where you can find the name of the agent that represents a celebrity. Their domain name… wait for it… is www.whorepresents.com.

2. Expertsexchange…expert sex change??:-”
Experts Exchange, a knowledge base where programmers can exchange advice and views at www.expertsexchange.com.

3. Penisland…penis land??:-”
Looking for a pen? Look no further than Pen Island at www.penisland.net.

4. Therapistfinder
Need a therapist? Try Therapist Finder at www.therapistfinder.com.

5. Powergenitalia
Then of course, there’s the Italian Power Generator company… www.powergenitalia.com.

6. Molestationnursery
And now, we have the Mole Station Native Nursery, based in New South Wales: www.molestationnursery.com.

fotograf al naturii

Acum vreo trei zile m-am autoproclamat “fotograf al naturii” si m-am aruncat in niste flori cu aparatul in mana, avid sa sculpteze reflexia petalelor…si pozele, pozele au iesit dragute^^. Si de cand mi-am atribuit mirobolantul titlu am impresia ca natura imi e complice;) da da…prea multe coincidente preafericite: mai intai o lacusta gigantica mi-a incalcat teritoriul si a intrat in bucatarie seara: o lacusta frumoasa, divin exemplar:x, dar nefotogenic as zice, de vina probabil nuantelede maro care se jucau pe pielea lui si lumina artificiala care ii stirbea din naturalete.

bine, “o lacusta, fie ea uriasa, poate intra in casa oricui, gonind dupa lumina”, vei zice. dar sa iti povestesc de fluture^^

ieri s-a asezat ["din nou cu mine la aceeasi..." zice cantecul, nu:)?] pe frunzele unui piersic alb de langa mine un fluture “coada de randunica”. Scot disperata aparatul, dau zoom-ul la maxim de teama sa nu-l sperii si incep sedinta foto cu gingasul meu model, apropiindu-ma din ce in ce mai mult, riscand sa-i starnesc zborul, dar nu, fluturele ramane calm, numai aripile subtiri vibrandu-i sub adierea vantului. intr-un final imi apropii un deget de el, pe care mi-l excaladeaza fara teama si incepe sa se invarta tacticos prin palma mea ca un narcisist ce asteapta poze din toate pozitiile. brusc, s-a aruncat in zbor pe niste flori, albastrul cozii sale contrastand cu portocaliul craitelor. Am crezut ca l-am pierdut, am alergat spre el cu palma intinsa, dar fara speranta. Fluturele mi s-a suit din nou pe deget….extaz!!! Avea comportamentul copilului cuminte pe care daca-l pui intr-un loc sta neclintit acolo cu privire sireata, avantandu-se spre necunoscut, dar care te urmeaza vesel, nesfidandu-ti niciodata chemarea inapoi. Mi s-a suit in par, coborand apoi pe obraz, oprindu-se pe nas…picioarele lui ma gadilau^^ a stat pe florile langa care l-am purtat eu cu mana, a lasat obiectivul aparatului la nici 5 cm de el, mi-a aratat cum soarbe el polenul cu trompa lunga, bizar rasucita…ma apuca nostalgia:(…a fost un fluture unic…dar inca este, desi altundeva…pentru ca intr-un tarziu si-a luat zborul prea repede, lasand doar privirii mele posibiliatea sa-l urmeze.

azi natura draga, te rog…o omida paroasa albastra pe scoarta unei salcii pletoase;;)

jeleu.

Poveste cu degete.

Pastrez in palma senzatia mainii care a trecut prin ea, care si-a asezat sufletul acolo si apoi si l-a tras pe neasteptate, indepartandu-se cu el fara sa simta…cu revelatia trista a disparitiei cand degetele incercand sa se stranga pe degetele celelalte nu gasesc nimic si se infig in podul palmei lor, usturator…cu falangele care rascolesc salbatic golul si cauta spiritul ce a trecut prin ele zburand in cautarea unei maini masculine, mai putenic protectoare…cu degetele ce rad vesel crezand in reintoarcere, credinta ce se evapora pas cu pas odata cu timpul, ba in zambet, ba in grimasa, ba in scancet de teama. Sunt degete ce nu au mai revenit, au alergat dupa alta strangere decat a prieteniei platonice intre maini feminine, s-au aruncat in goana sexualitatii pe care nu au gasit-o. Si palma mea le-a asteptat docil, le-a inlocuit mereu cu alte maini cu strangere la fel de adanca, dar a pastrat fidel amintirea celor ce au alergat dupa contopirea virila si nu le-a acuzat de altceva decat de abandon total. Degetele stiu sa inteleaga abandonul partial, sa imparta mana pe care o strang cu alte degete de sex opus, dar nu pot deslusi de ce mana s-a desprins de tot si a plecat imbufnata, degetele nu sunt capabile sa priceapa de ce ea se uita pe furis, rautacios, cu o privire taioasa, si de ce le zambeste fals si sec. Degetele uita sa ierte cand regasesc constiinta murdara in locul inocentei blande si afective…degetele invata si ele sa fie ostile si se inchid tacute in interiorul altei maini.

jeleu.

Eco-electricitate

Stiam de mult ca poti face o baterie din lamaie, dar din cartofi?? si din cate am vazut se pare ca e mai practica si mai puternica.
calea mi-a fost luminata…de acum o sa mi conectez mp3-ul la tocanita de cartofi ^^ si poate vor urma si alte legume in seria celor care creaza curent si in loc sa urasc ciorba ca acum, o sa o iubesc cand o sa-mi tina calculatorul in viata, in timpul penelor de curent…o, da^^
cat despre lamaie…nu e asa grozava, am incercat si eu experimentul si are eficienta minima. iata si videoul cu lamaia pt cei care nu-l stiu:

jeleu.

In the year 2525

Oare ce ne rezerva viitorul? Imi aduc aminte de compunerile pe care le-am scris ca tema pentru engleza despre masini zburatoare, teleportare, ore tinute prein internet si alte lucruri in genul asta. Tare as vrea sa fie posibila teleportatea acum. Asa chiar am putea calatori oriunde *dreamy face* Dar cred ca ar fi mai bine sa ma intoc la realitate. Intr-un fel evoulam, pe de alta parte de afundam din ce in ce mai mult pe un drum care nu duce la ceva bun (poluare etc). Oare unde o sa ne duca toatea astea? 

Nu se stie niciodata ce ne rezerva viitorul pana nu ajungem in punctul respectiv. Am gasit pe youtube (defapt mi-a fost dat link-ul carte) un clip care prezinta o varianta de viitor. Mie mi-a placut mult clipul, melodia si felul in care a fost realizat, dar sa ajungem sa traim intr-o astfel de lume ar fi trist. Anyway, vizionare placuta si astept parerile voastre.

Akary

Ploaie…?

M-am trezit cu ploaia in suflet, am alergat afara sa dau de ea si… nu era. Ploaia fugise, lasandu-ma singura, singura si slaba, fara sa-mi spuna nimic, fara sa-mi lase nimic, decat taraitul ei monoton in urechi. De dimineata soarele imi radia pe frunte si razele lui, taioase ca lama, ma zgaiau pe fata. M-am intors cu spatele si am fugit. Ieri a fost atat de frumos…si fara nimic special, doar am mers de mana cu ploaia si norii. Azi m-am avantat trist in bucatarie, am inghitit cu noduri o piersica dulceaga, mi-am procurat o cana mare cu cafea si m-am retras tiptil in vizuina mea, pornind calculatorul, apoi winampul, apoi am intrat pe mess, am dat drumul torrentilor, am cautat niste chestii noi pe isohunt si iata m-am apucat sa scriu un blog despre ploaia care imi lipseste, despre norii in care azi nu-mi mai afund privirea si goliciunea lor pufoasa care nu-mi mai gadila pupilele. In zilele reci, cand cerul se imbata sec cu griul lui si-si scurgea tot amarul pe pamant, in picuri de cristal, mancam pe terasa un iaurt cu musli si piersici^^ preferatul meu si ma gandeam la viata, cu privirea pierduta in neant, cu vantul izbindu-ma si ravasindu-mi parul. Azi, soare, cer neted si gol, imi morfelesc plictisita iaurtul si nu am chef sa ma gandesc la viata, azi simt nevoia s-o traiesc. Curand voi pleca in cautarea unei cafele si unei prietene bune si ma voi avanta dupa mirosul padurii si compania altor fiinte calde…si voi iesi devreme, asa cum nu am mai iesit demult, ca sa simt soarele ciupindu-ma de tample si sa respir mai bine aerul imbacsit al orasului. intens sictir existential.

jeleu.

A murit

Ieri a murit Florian Pittis. Avea cancer.

Trist, intr-adevar trist. Imi inchipui cuvintele scrise mai sus rostite de un actor, cu o pauza intre cele doua propozitii, intr-o liniste mormantala. A murit… Pacat, imi placea, avea ceva aparte. De cand eram mica l-am indragit ca membru al formatiei Pasarea Colibrii, formatia mea preferata de atunci si pe care inca o ascult cu placere. Imi placea atat vocea lui, cat si infatisarea prin faptul ca se diferentia prin ceva de restul si era preferatul meu. Vocea aceea, intonatia….placute si patrunzatoare… A avut o voce care nu va fi uitata.

Odihneasca-se in pace.

 

Akary

teribilism.

M-am izbit mereu de teribilismul multora, m-a agasat si mi-a tocat marunt, marunt rabdarea. Prima oara m-am lovit de cei care fumau in spatele liceului pentru ca era “trendy” si “cool” si “marfa” sa defilezi pe acolo cu tigara in mana, tragand superficial, cu buzele tuguiate abia atingand baza filtrului, cu plamanii cimentati in nicotina, mirosind a scrumiera inecata de mucuri. Dar nu conteaza…m-am uitat la amaratii de clasa a noua schimonositi in lupta cu sinele sa primeasca activ fumul, la X cum isi tine pretentios tigara in sus cu doua degete micute, intr-o miscare pretentios matura, la Y care se lauda ca s-a lasat de tigari, inainte sa se apuce vreodata, la ţâncii care alearga cu tigara aprinsa pe strada. Apoi ma vad parca pe mine atintita cu ochii curiosi ai copilului de 6 ani la tifonul imbibat de nicotina prin care tata mi-a aratat tainele negative ale viciului. Imi resimt tentatia de atunci, mana ce se intindea spre tigarile din pachetul deschis, uitat pe masa, se juca cu ele si le punea cuminte la loc, acoperindu-si urmele ca un mic infractor. Apoi cenusiul tigarii arse pe care nu am reusit sa o aprind si dorinta de a imita, atractia bizara a copilului de 7 ani spre singurul lucru interzis pe care modelul, prietenul si confidentul lui o avea. Nu prea tarziu, brusc si fara sa spuna nimanui adultul a aruncat scrumierele, pachetele de tigari, excesul de brichete si tentatia copilului a pierit odata cu ele. Apoi alcoolul un teribilism mai profund, reliefand intens secul gandirii: placerea ametelii impinsa in betie, cu greturi si dureri de cap, pe care actorul nu uita sa le o povesteasca tuturor, din aceeasi nevoie primitiva si tâmpă de a fi “trendy” si “cool” si “marfa”. Alte cateva forme de teribilism cu o raspandire mai putin ampla nu imi merita timpul asa ca le las si trec unde vroiam sa ajung…cea mai inalta forma de teribilism pe care am intalnit-o in ultima vreme. Poveste despre o copila de 13 ani, mica mea protejata din totdeauna pe care o voi numi simplu A.: A. si a taiat ambele brate in inscriptii, patratele, diezuri si linii pana la incheietura mainii si pe partea interna si pe cea externa, declarand tuturor cu nonsalanta ca totul a fost ca sa-si astampere placerea pentru automutilare…copil de clasa a 7a multumit ca e centru barfelor marunte de pe bancile babelor si care probabil ar fi fericit daca ar citi blogul asta, pentru ca teribilismul i-ar fi satisfacut.

Legi???

Uite peste ce am dat in dimineata zilei de 6 august inainte de matinala ora de 1 noaptea (defapt mi-a fost trimis de cineva): http://bored.com/crazylaws/index.htm Dupa cum zice si numele e vorba de legi aiurea precum urmatoarele:

It is illegal to stab yourself to gain someone’s pity à poate a doar masochist/a

Dogs may not bark after 6 PM à Le pui botnita peste noapte sau ce? Saracii

It is illegal to wear a fake moustache that causes laughter in church.

It’s illegal to play dominoes on Sunday.

Lee County: It is illegal to sell peanuts in Lee County after sundown on Wednesday.

Men may not spit in front of the opposite sex. à daca bun simt nu este, macar o lege

Putting salt on a railroad track may be punishable by death.

Even though it is legal to hunt a bear, it is illegal to wake a bear and take a picture for photo opportunities.

Cards may not be played in the street with a Native American

A man can legally beat his wife, but not more than once a month à stupid. Ei chiar inctrajeaza asa ceva? *desgusted face*

There is a possible 25 years in prison for cutting down a cactus.

Flirtation between the members of the opposite sex on the streets of Little Rock may result in a 30-day jail term. àaveti grija unde flirtati

Baldwin Park: Nobody is allowed to ride a bicycle in a swimming pool. à aveti grija cum va folositi imaginatia

In California you may not set a mouse trap without a hunting license.

In Los Angeles, years ago it was legal to cook in your bedroom, but not to sleep in your kitchen.

Los Angeles law forbids hunting moths under a street light.

It is illegal for a man to kiss a woman while she is asleep in Logan County, Colorado.

It is illegal for a woman wearing a red dress to be out on the streets after 7 PM.

Maricopa County: No more than six girls may live in any house.

Mohave County: A decree declares that anyone caught stealing soap must wash himself with it until it is all used up.

Kangaroos are not allowed in barber shops at any time.

In Norfolk a woman can’t go out without wearing a corset. à credeam ca am trecut de vremurile alea

It is illegal to tickle women. à mie imi convine fiindca nu imi place sa fiu gadilata, dar tot aiurea ramane

It is illegal to cut a woman’s hair. à deci o sa avem mai multe Rapunzel-e?

Cheyenne Citizens may not take showers on Wednesdays. à Si cum ramane cu igiena? 

You may not take a picture of a rabbit during the month of June.

It is illegal for a secretary to be alone in a room with her boss. à cine stie ce ii face seful secretarei blonde?  

Si lista continua. 

Dupa cum se vede, exista oameni cu multa imaginatie, dar stau sa ma intreb daca pot exista oameni atat de nebuni. Nebuni exista, dar au ajuns atat de sus incat sa dea legi si nimeni nu a observat ca au probleme grave? Nu se stie niciodata. Se spune ca in fiecare zi aflii lucruri noi. Asta am aflat eu pe ziua de azi. 

Akary

Just a poem

De ceva vreme (un an si ceva) m-am apucat sa scriu poezii. Bine, stiu ca nu sunt chiar asa de bune, dar macar acceptabile sunt. Ma uitam pe niste foi pe care le-am depozitat mai demult intr-un loc si acolo au ramas multa vreme cand am dat peste poezia asta. Nu-mi mai aduc aminte ce m-a inspirat sau de ce am scris-o, dar sunt oarecum multumita de ea. Stiu ca nu e prea lunga (in general poeziile mele nu sunt), dar mi se pare destul si atat.

Stars shall rise upon your grave

Light your pain forever more

You’re not real, you’ve never been

You’re only a ghost that’s hunting me

My soul is weak, you can not see

All that lays inside of me 

Astept pareri (^_^) 

Akary

Indochine.

Asta nu e statuia ridicata unei formatii. Indochine nu imi place profund, dar sunt cei mai buni pe care i-am gasit cu versurile in franceza, iar videoclipul mi se pare fain. “Marilyn” a aparut pe albumul  ”Paradize” (2002). Atat.

Marilyn

Embrasser le garçon
Sur la bouche
Et puis se mouiller
L’emmener dans le fond
Du couloir
Et puis se brûler
Etre blanc être pâle
Se rechercher la vie
Se faire mal
En se disant que juste après
Juste après
On ne le regrettera
Sûrement pas
Juste après

Moi je veux vivre
Vivre
Vivre
Un peu plus fort

Embrasser la fille
Sur les lèvres
Et puis décider
Descendre pas à pas
En bas de l’escalier
Encore plus bas
Ne pas savoir qui l’on va
Trouver dans le fond
Ce qu’est la vie ce que j’en sais
Ce qu’il faut croire

Moi je veux vivre
Vivre
Vivre
Encore plus fort

Moi je veux vivre
Vivre
Vivre
Un peu plus fort

Et puis se sacrifier
Et puis se crucifier
Sans hommage
Et puis rester cachés
Les corps écartés
Sans espoir
S’abandonner
Ne plus jamais s’en déplaire
Juste en fermant les yeux
S’imaginer ses dieux

Nous on veut vivre
Vivre
Vivre
Encore plus fort

jeleu.

Ce vreau defapt?

De multe ori am intalnit pe internet blog-uri si m-am gandit sa-mi fac si eu unul, dar daca nu se intampla ca intr-o seara sa vad la statusul Jeleului (daca preferi lui Jeleu pot sa schimb, dar ma gandeam ca “lui” se foloseste in general la numele masculne de aia am ales varianita asta) ca vrea un partener pentru acest blog ar mai fi durat ceva pana sa ma apuc (cum zicea si Jeleu despre zilele de luni si 1). Imi place ideea de bolg fiindca este un loc in care iti poti exprima opiniile astfel incat si persoane total necunoscute si cu care altfel nu ai putea intra in contact sa poate avea acces la ele. Nu se stie niciodata ce poti gasi. Poate gasesti persoane care au aceleasi opinii cu tine, poate comment-urile lasate de alte persoane te fac sa iti dai seama de lucru de care nu ti-ai dat seama pana acum pentru ca nu ai pus problema in felul ala. Asa am gandit cand m-am oferit sa fiu partenera ei de blog si de asta imi place ideea de blog.

Totusi, pana aseara nu m-am gandit de unde vine dorinta mea de a-mi exprima parerile in acest mod pentru ca exista bineinteles o diferenta intre a-ti exprima ideile in fata unei persoane si a face acest lucru pe internet. Avand la status pe yahoo link-ul de la blog, o fata care a fost la o clasa paralele cu mine pana in cls a 8-a si pe care nu am ajuns s-o cunosc chiar asa de bine, dar am ID-ul ei a vazut blog-ul si mi-a spus ca i-a placut. M-a intrebat de ce scriu lucrurile astea pe internet (din curiozitate, nu altceva) si dupa ce i-am spus motivele pe care le-am expus si mai sus am incercat sa merg si mai adanc, sa ma gandesc de unde vin si ele. De ce am vrut un blog? De ce am vrut sa-mi exprin astfel parerile? De ce am vrut sa poata citi oricine si nu numai cei pe care ii cunosc? Pana acum am gasit un singur raspuns satisfacator si anume acela ca vreau sa cunosc prsoane noi cu diverse opinii, fie asemanatoare cu ale mele, fie diferite. Bine, de cunoscut mai mult pe hi5 si IMVU, aici mai degraba un fel de discutie despre anumite idei (asta daca primesc commenturi). 

Cu ocazia asta am observat ca, desi era destul de aproape (am invatat in aceeasi scoala si am ID-ul ei de mai mult de un an, tin sa subliniez asta), pana acum nu am cunoscut-o cu adevarat din simplul fapt ca nu am vorbit prea mult cu ea. Este intr-un fel interesant, ciudat oarecum si probabil ironic cum de abia dupa multa vreme descoperi ceva ce iti era la indemana sa descoperi de multe vreme. Acum mi-am dat seama, dar oare cate astfel de situatii au trecut fara sa-mi dau seama? Cate alte persoane nu am cunoscut stiind doar foarte putin despre ele si crezand ca stiu destul? Well…comunicarea face totul. (^_^) 

Cu alte cuvinte, scurt si la obiect: commenturile sunt mai mult decat bine-venite (^_^)

Akary

sanctificare:>

sunt indignat si indignarea mea inteapa ca un dus rece intr-o dupa-amiaza torida.
-Pe mine de ce nu ma sanctifica nimeni???
Da, stiu, am sesizat si eu doza de nebunie egocentrista din intrebarea mea…tocmai m-am citit si iata nu-mi voi nega egocentrismul, pentru ca il iubesc, cat despre cealalta stare am auzit ca prima faza inaintea acceptarii dezaxarii e negarea, deci tac. tacerea mea e apasatoare si falsa, cenusie, apatica, seaca si fada pentru ca e nenaturala, e fortata ca o grimasa ce aluneca intr-un zambet schimonosit.
Stimati jurati, dati-mi voie sa ma apar singur si iata prin analogie:
Stefan cel Mare[si Sfant???] poate va aduce aminte de nedreptatea ce mi se face zilnic. Acest domn de o sanctitate indoienica a declansat razboaie, deci e criminalul psihologic a sute de mii de oameni, a omorat cu mana lui alte cateva sute, a tinut cel putin o duzina de neveste, cu acte doar trei: Eddokia Olelkovici, Maria din Mangop si Maria Vochiţasi, a fost tatal a cateva zeci de copii din flori…o atitudine foarte religioasa nu? Meritul pentru care i s-a acordat o zi draguta in calendar(2 iulie)?…dupa cum spun manualele de istorie: ctitor de manastiri [Ei si ce? Acum ca Becali restaureaza biserica ortodoxa din Bruxelles si cladeste pe plaiurile mioritice alte bisericute o sa-l santificam pe razboinicul lumii? doamne fereste!] si stavila in fata paganismului [sa-mi fie cu iertare stimabil Sinod, dar ungurii lui Matei Corvin si polonezii lui Ioan Albert erau saracii tot crestini]…dar fie Papa Sixtus al IV-lea l-a numit “Athleta Christi” (atletul lui Christos) si noi ne-am ales cu un alt sfant.
Nu conteaza ca Stefan cel Mare mi-e simpatic din copilarie, tot nu e moral sau religios.
Sanctificati-ma si pe mine! am fost mereu protectorul copiilor mai mici si aparatorul tuturor animalelor, nu am neveste si nici copii din flori cu alte dame. Promit sa fiu cuminte…va roooog…;;)

Si acum lasand ironia la o parte, indignarea mea e doar privitoare la faptul ca inmormantarea “preafericitului” a fost cantata la tv, in ziare, la radio, peste tot cu surle si trambite si zeci de nefericiti, poate cu suflete mai curate sunt aruncati in gropi murdare zi de zi, fara ca nimeni sa nu stie de ei.

jeleu.

invechire

nu am nimic azi. nici chef, nici timp, nici stare, nici ganduri, nici emotii, nici aer sa respir, nici cald, nici rece, nici pe mine.
as vinde trei ore din viata, as da un sfert din amintirile mele, as sta nemiscata in inertia timpului doar sa-mi primesc inapoi copilaria.
stii ca nu ma misc pe axa timpului. am fost impinsa cu el din inertie. nu ma mai pot opri. l-a urmarit atata timp c-un ochi atent…m-am avantat cu zambet larg spre matur.
si iata sunt aproape “mare”
ma simt copil, desi ma negi.
si gandul meu are suflet fragil , iar gandul tau are aripi murdare.
poate e prea tarziu sa ma intorc in timp, sau prea devreme sa schimb ceva. poate gandesc frumos sau tu gandesti urat. si poate gandurile noastre unite vor naste dimensiunile realului.
poate ce mi-ai spus era perfid sau poate mult prea sincer si poate eu…poate eu te-am crezut cand ai zis ca orice copil moare si e inglobat putin cate putin de adultul ce i-a zacut somnoros in trup ani in sir.
si inca simt in mine cum rasuna copil. si tipatul lui si scancetele groaznice imi vor frange poate corpul din care se va ridica cu ochi nevinovati copilul, copilul cu plete brune si ochi negri. sunt atat de departe de el…par scurt, ochi decolorati.
mi se spinteca mintea sub doua dorinte antagoniste…maturitate si copilarie. vand tot pe libertate. imi caut trecutul, incerc sa ma strecor in el. fug de prezent, fug de viitor. mi-e teama.
nu vreau. nu pot. nu timp. nu! nu…

de azi mai contabilizez inca o luna. e ziua mea. la multi ani imbatranirii mele!…sunt deja la “si 3 luni”. sunt tarata inainte in invechire.

jeleu.

Fotografii

Fotografii… *dreamy face* Si eu, ca multe alte persoane, sunt pasionata de fotografii. Cateodata raman cu privirea pierduta spre un loc anume care mi se pare memorabil, dar apoi imi aduc aminte ca singurul aparat foto pe care il am la mine este cel de la telefon cu care nu ies chiar atat de bine pozlele (asta cand ies pe afara fiindca aparatul foto e cam mare sa-l iau cu mine). Eh, in curand sper sa am si unul digital numai al meu (tata chiar imi sugera unul care sa poata face poze si sub apa). Colegii mei imi cunosc foarte bine aceasta pasiune avand in vedere ca ei sunt modele foarte des (fie ca stiu, fie ca afla de abia dupa ce am facut poza ).

Am auzit de multe concursuri de fotografii si azi m-am gandit sa particip si eu la unul. Cel mai la indemana a fost cel de pe hotnews.ro (asta avand in vedere ca este singurul de care stiu momentan) asa ca m-am inscris si am pus si eu o poza ( o sa mai pun si altele avand in vedere ca maximul e 5). Cand m-am uitat la pozele care sunt deja in concurs, m-am simtit un pic descurajata. Unele sunt extraordinare (majoritatea) si e cam greu sa ai sanse pe langa el, dar asta nu ma impiedica sa-mi incerc norocul. Daca ar fi dupa mine, 90% din pozele de acolo ar fi premiate. Din pacate asa ceva este imposibil.

Pentru cei interesati de pozele din concurs uitati link-ul: http://www1.hotnews.ro/concurs_mm/poza.php?ID_c=8&ID_s=11 Daca vreti sa vedeti poze artistice si poze foarte reusite, aici este locul perfect sa le gasiti.

Akary

o alta lume

Intotdeauna mi-am platit greselile. intotdeauna mult prea aspru. Erorile mele, unele infime, altele monstruase, s-au intors si m-au muscat de maini si parca cicatricele lor inca sangerande se mai deschid uneori spre a absorbi praf si se infecteaza fericite. Da, mi-o faceti mereu rani ale mele nascute din neatentie, din nepasare, din rea-vointa, din cruzime…
Ultima mea greseala: am uitat o carte la un prieten din brasov si mi-a trimis-o azi cu autobuzul. A trebuit sa ma duc sa o ridic din Autogara. Eu…singura, dezorientata, agasata de soare, enervata, neatenta, plictisita si somnolenta…coborarea o statie mai tarziu din maxi-taxi, mersul pe jos inapoi cu soarele ce ma izbea in tample, marginea orasului, praful marunt, caldura inabusitoare, manelele urland, mirosul greu de mici si carnaciori pe gratar[nu cred ca voi mai suferi vreodata micii], oamenii colorati, tiganca urata ce-si alapta puradelul cu tigara in mana[oare biata creatura se hranea si ea cu nicotina?], tiganca inconvoiata ce-si tara sacul de peturi goale, banca murdara din plastic, pe alocuri patata cu smoala, tanara din slatina cu picioare atragatoare, imbracata vulgar, blonda frumoasa care m-a intrebat daca poate sa se aseze langa mine si mi-a zambit, bodegile de pe marginea autogarii, magazinul infect in care am intrat din plictiseala si mi-a atras atentia cu dezgust musculatura tipului de pe pachetul de chiloti [oare nu poti purta boxeri decat daca ai bicepsi exagerati?], soferii jegosi, cu cate o ureche gaurita la baza in cel mai cocalar mod, aglomeratia de autobuze si microbuze ruginite, vopsite pestrit, murdare, oamenii imbracati prost, tricourile din licra mulate, blugii chinezesti urati, tarana maronie de pe asfalt, freamatul, pendularea “provincialilor” coborand ca vitele din masini vechi de transport in comun, porumbeii ce ciuguleau calmi din mizeria trotuarului, vrabia speriata ce se tavalea in tarana, teama mea de a sta singura printre necunoscutii cu fete slutite de ura si vicii, privirile nerabdatoare spre ceas, sentimentul unei asteptari nesfarsite, o jumatate de ora teribila, mainile intinse pe geamul autobuzului spre pachetul din mainile soferului intre doua varste, un copil paranoizat la maxim ce a spus cu glas subtire numele ce-i permitea sa intre in posesia cartii, goana inapoi prin autogara, sentimentul eliberarii, starea falsa de calm, ritmul cardiac alert in timp ce strabateam strazi laturalnice de periferie, marul cumparat din magazinul din statie, mar importat, fad, mare, lucios, un maxi-taxi in care era liber locu-mi preferat, tarfa cu pantaloni de satin, coborarea, femeia intre doua varste ce m-a calcat pe picior, imaginea casei la cincizeci de metrii, la douazeci, la zece…si apoi acasa, sentimentul de apartenenta si calmul.

jeleu.

Aparatul foto

Aseara am gasit ratacit intr-un sertar aparatul vechi de fotografiat pe care l-am primit de la un colectionar de antichitati…husa prafuita, capsele bine infipte. Imi vibra in maini de emotie. L-am desurubat greu din husa si m-am chinuit titanic sa-i redescopar tainele de mult uitate : mai intai obiectivul pe care l-am lansat cu greu in afara ascunzisului sau unde se pliaza ca un acordeon, cu sistemul sau de lentile si scale de reglaje frumos numerotate, apoi l-am despicat, l-am spintecat in doua si am patruns in interiorul sau cu fascinatia intaiului descoperitor al unei insule neintinate de vizitatori…camera fotografica, marginita de un patratel de sticla rosie cu o lamela glisanta care sa permita sau nu luminii sa patrunda in corpul lui perfect, locul pentru film din cate mi-am dat seama[filmul cred ca arata ciudat] si inca o adancitura paralelipipedica de aceeasi marime, a carei utilizare nu o pricep, decat daca nu cumva se folosea pentru a pune ceva baterii rudimentare si vizorul care se ridica printr-un mecanism deasupra aparatului si e format din doua lentile patrate imbracate in otel.
Am pus minunatia asta langa aparatul meu foto digital si parca el, antic si negru stralucea mai tare in lumina veiozei decat fratele sau argintiu, mult mai recent venit pe lume. Pur si simplu il eclipsa pe frumuselul celalalt exagerat modern si il punea in semiobscuritatea banalului. Era alaturarea imperfecta dintre artistul deplin, impovarat de statutul sau de vedeta si un umil discipol, fara talent, initiat din mila in tainele fotografice.
Ma rodea amarnic curiozitatea cat e de vechi, asa ca am cautat pe net si l-am gasit.

Fabricant: ZEISS IKON
Marque: ZEISS IKON
Modèle: Ikonta B (type 521/16)
Objectifs: Zeiss Ikon “Novar” 1:6,3 /75mm – m. au p. de 1,2m à l’infini
Obturateur: Klio 1s-200e +B à armement préalable
Diaphragme: Iris
Armement: clef
Flash synchro: oui
Viseur: Optique (Galilée)
Mise au point: au jugé, par rotation de la frontale
Cellule: non
Format: 6×6
Support: Film Bobine 120
Pays: Allemagne
Années de fabr.: 1948/53
Numéro: 0 72653
Matière: métal gainé

Asa ca a fost fabricat intre 1948-1953 si deci poate avea intre 53 si 59 de ani^^
Cat de tare mi-ar placea sa fac o poza cu el. Dar tocmai m-am convins ca nu voi mai gasi in veci film pentru el si la asa o frumoasa varsta e foarte posibil sa nu mai functioneze. Ma voi limita la a-l admira si ma voi uita la o poza cu fratele lui Nikon Coolpix l6, care nu e nici pe departe asa minunat.

jeleu.

Inceput

Ani de zile le am impus tuturor planurilor mele să se nască în zile de luni, sau de întâi.
De luni nu mai beau cafea…de luni nu mai pierd vremea pe net…o să răsfoiesc romanul ăla…ne vedem luni…de la întâi mă apuc de învăţat…promit c-o să mă schimb…de la 1 încolo o să-nvăţ să tac.
Ştii câte planuri proaste şi câte proiecte neîmplinite am făcut aşa ? Poate sute.
Încep să cred că ziua de luni şi data de 1 au tente fataliste…nimic din ce mi-am propus să fac începând cu ele nu a durat. Totul a fost un larg de vânturi ce mi-a spulberat visele, dorinţele, ambiţiile. Şi ca un nihilist mi-am cladit din nou speranţele pe momentele lunii pe care le simţeam distructive.
Ieri am inaltat un ochi superstitios catre calendar[zi de intai] si mi-am pocnit cu mana stanga mana dreapta care se intinsese deja flamanda de a scrie primul post spre tastatura. Nu vreau ca si biata Akary sa fie urmarita de blestemul monstruos al zilelor mele cu proiecte fara final.
Şi dat fiind faptul ca postul ăsta e oarecum tangent la cercul superstiţiilor îmi voi exprima şi eu îndoiala de ceea ce am scris mai sus, privitor la zilele de rau augur. Vad zilnic tot felul de oameni cu tot felul de obiceiuri si ma gandesc cum in secolul 21 mai poti crede[cand treci de varsta harry potter^^] in magie, in semne “rele”, in biata pisica neagra ce aduce ghinion, in 7 ani blestemati cand spargi o oglinda… Ma intreb ce hal de demon ar vrea sa lipeasca maldarul de nesansa de un om si sa stea cu cronometrul langa el sa contabilizeze anii, de parca n-ar avea su el casa, familie si prieteni cu care sa iasa. In fine, las ironia. Isi mai aminteste careva de drama psihica rurala de anul trecut, pe 6 iunie[06.06.06...fac o paranteza. am vazut nu mai stiu in ce documentar ca 666 vine de la Nero prin insumarea cifrelor corespunzatoare numelui sau in alfabetul acelor vremuri. Nero a fost intr-adevar un criminal sadic persecutor al crestinilor, dar nu cred ca a fost posedat sau intruchiparea raului, ci un biet credincios fidel credintei sale pagane], cand tot poporul statea cu furca in cimintir sa spintece strigoii si moroii? Dupa ce si-au ros unghiile pana-n carne de frica, si-au lasat mintile sa croiasca din credinte primitive o asa zisa aparitie a spiritelor negre prin fiecare sat si fiecare putea jura ca a vazut fantoma unei rude moarte din cauze mai mult sau mai putin naturale. Stateam la tv si ma gandeam cum zace el Satana langa calendar numarand zilele si cata importanta au coincidentele numerice in lumea demonilor…stupid. Apropo de pisica neagra, veneam acum cateva seri spre casa si prin semiobscurul strazii pe care mergeam vad spre varful pantei cum o pisica neagra traverseaza, practic taindu-mi calea, si se opreste drept in fata mea, ca la 30 de metrii. Nu fac 3 pasi inapoi, nu o iau la goana de frica, dar zambesc. Imi arunc analitic ochii spre ea si sesizez numai semne care pe prietena mea X[nu fac publicitate] ar convinge-o ca a dat de una din creaturile malefice din intuneric: spinarea arcuita demonic, pielea-i lucioasa, dar trupul slab de-i puteai numara coastele[trimitere la calul fantastic jegos si rapanos al lui Fat-Frumos] si cu stupoare observ ca se asezase pe un maldar de nisip din jumatatea drumului. Ma cuprinde rasul. Trupul ei contorsionat a fost ceea ce mintea mea bolnava a vrut sa vada. Imaginati-va ce tocmai terminase de facut in nisip cand eu am trecut pe langa da. Ei da si acum “Niculae, ia zi ma ce ingroapa pisica?” ca sa termin relatarea intr-o nota clasica[vezi "morometii"].

jeleu.