Jocuri fara varsta

Jocurile nu au o varsta, la fel cum nici sufletul nu are vastra. Doar mintea are, ea fiind cea care aduna experienta si se ghideaza pe baza ei in alegerile si activitatile viitoare. Cu toate astea, de la o anumita vastra in sus nu de mai joci cu papusile sau masinutele, nu mai joci “pititea” sau “sticluta cu otrava” sau alte “jocuri ale copilariei”. Totusi, jocurile pe calculator nu se sting la fel ca celelalte. Jocurile pe calculator sunt jucate la toate varstele si sunt pentru toate varstele.

 

Probabil ca va intrebati unde vreau sa ajung, de ce scriu despre asta sau daca sunt una dintre putinele fete care inca mai joaca jocuri pe calculator. Nu vi se pare ciudat ca la un moment dat (adolescenta sa spunem, ca sa fie mai larg decat o anumita varsta) mai mult baietii joaca jocuri pe calculator in timp ce fetele eventual mai joaca din cand in cand un pool pe yahoo? Nu vreau sa delimitez “fetele” si “baietii” in grupuri distincte pe care sa le etichetez intr-un anume fel. Stiu ca nu poti pune o anumita eticheta si spui ca se potriveste tuturor, si totusi ceea ce am scris mai sus e un lucru real. (bineinteles ca exista si exceptii) Fratele meu mai mic (clasele primare) m-a intrebat mai demult de ce nu ma mai joc pe calculator (si nu e singurul baiat curios, dar el are alte motive). Tine minte vremea in care amadurora ne placea Age of Empires II si cand jucam Sims. Intr-un fel e o intrebare buna. De ce? Mi-am pus-o si eu la inceput. Raspunsul este: pentru ca am gasit alte lucruri pe care vreau sa le fac, lucruri cu care am inlocuit jocurile pe calculator, dar nu am spus niciodata “de azi nu mai joc jocuri pe calculator” si nici nu voi spune asta vreodata. Nu m-a tentat niciodata CS, dar Zuma as mai juca si probabil ca nu e singurul, dar numai numele asta mi-a venit in minte.

 

Asta a fost ce am avut de spus. Acum astept parerea ta. (Acest “tu” are dublu sens. Unul se refera la persoana care a deschis subiectul zilele trecute – nu, nu fratele meu , ci un coleg – iar celalalt chiar la tine, cel/cea care citesti ce am scris).

 

 

Akary

Plimbare placuta in frigider

Azi am fost in frigider. Nu e prima oara cand se intampla asta, e doar prima oara cand vad frigul de afara ca temperatura dintr-un frigider. Doua ore de plimbare si asteptare m-au facut sa ma gandesc cum s-ar simti cineva intr-un frigider. E adevarat ca locul ar fi mai mic, ca persoana in cauza s-ar inghesui si n-ar avea loc de miscare pentru a se mai incalzi macar un pic. Ca sa ma incalzesc, mi-am luat un pespi rece. Interesant, nu? De abia cand am inceput sa-l beau mi-am dat seama ca ar fi fost mai bun un ceai sau o ciocolata calda (cine isi aduce aminte de Sibiu? ), dar fata de alte bauturi servite acolo, era chiar bun (Pepsi intotdeauna e bun ). Nu, nu vreau sa ma plang. Mi-a placut plimbarea de azi. Mi-a placut si compania. Defapt, compania e ceea ce conteaza cel mai tare, cel putin pentru mine. Am avut o problema doar cu frigul. Oare cum se simte apa cand ingheata? Nu vreau sa stiu.

Akary

Timpul

Timpul a fugit asa dintotdeauna? Abia acum, de curand, am observat ca timpul parca se grabeste sa treaca. De ce? E bine stiut ca el tot trece de multa vreme, de mii si mii de ani, dar chiar daca se grabeste, tot va mai avea alte mii si mii de ani sa treaca. Macar sa reusim sa prifitam de el.

 

 

Akary

 

“Graphophobia”

…iata’ma inapoi, dupa o bine (ne)meritata pauza in care m’am mai cultivat si eu un pic.

Si ca sa debutez in noul an respectabil, incep prin:
Din ciclul “Mare e gradina Ta Doamne si multi muta gardul”….rubrica….”Stiati ca…?”
Iata cele mai bizare temeri ale oamenilor:
*Chromophobia or Chromatophobia- Fear of colors [cum sa'ti fie frica de culori? ce'ar putea sa'ti faca??]
*Eleutherophobia- Fear of freedom [asta chiar e mult peste puterea mea de intelegere]
*Ephebiphobia- Fear of teenagers [or fi adolescentii dificili dar nu cred ca in asa masura incat sa te temi de ei]
*Hedonophobia- Fear of feeling pleasure [probabil e o fobie a masochistilor, desi daca stau sa ma gandesc bine si ei incearca sa'si creeze placere...prin durere]
*Kathisophobia- Fear of sitting down [auch, presupun ca trebuie sa fie f. incomod sa nu poti sa stai jos.]
*Levophobia- Fear of things to the left side of the body.[wow, probabil se aseaza mereu cu partea stanga langa un perete gol]
*Mythophobia- Fear of myths or stories or false statements. [trist, copii care au crescut fara povesti]
*Octophobia – Fear of the figure 8 [haha, oare cat ii raspundea un astfel de fobic profului de mate la intrebarea: "cat fac 2+6?"]
*Papaphobia- Fear of the Pope. [de ce? benedict nu pare fioros]
*Phobophobia- Fear of phobias [culmea cercului vicios:| ]
*Phronemophobia- Fear of thinking [wow, acum gasesc o explicatie logica pt refuzul de a gandi al unora:))]
*Symmetrophobia- Fear of symmetry [si totusi le'ar placea sa aiba feţe asimetrice?]
*Venustraphobia- Fear of beautiful women [apare la barbati, desi era de inteles daca aparea la femei...asa e pur si simplu bizar]
*Metrophobia- Fear of poetry [haha, si mie mi'e oarecum frica sa deschid un eminescu]
*Politicophobia- Fear of politicians [apare oare in statele comuniste?]
Si ce’i mai incurcat vine la urma (cui reuseste sa le citeasca cu dictie, dintr’o rasuflare, promit sa’i dau o punga de jeleuri;;):
*Hexakosioihexekontahexaphobia- Fear of the number 666
*Hippopotomonstrosesquippedaliophobia- Fear of long words. [nu'i cam prea ironic sa pui un nume atat de lung unei boli caracterizate prin teama de cuvinte luuungi?]

Cele mai comune fobii sunt:
Agoraphobia: Fear of open spaces or of being in crowded, public places
Claustrophobia: Fear of confined spaces
Acrophobia: Fear of heights
Mysophobia: Fear of being contaminated with dirt or germs
Xenophobia: Fear of strangers or foreigners
Necrophobia: Fear of death or dead things
Brontophobia: Fear of thunder and lightning.
Carcinophobia: Fear of cancer.
Aviophobia: Fear of flying
Arachnophobia: Fear of spiders.

Dar pentru ca totul e relativ probabil e la fel de normal sa te temi de albastru si de basme pe cat e frica de ianltime sau insecte:))

jeleu.

Cand crezi cu adevarat…

Sa crezi cu adevarat…cat de departe te duce asta. In istorie, in filme si probabil ca si in viata de zi cu zi (putem sa) intalnim persoane care ar face orice ca sa implineasca un ideal in care cred, persoane care ar pundea sa-si dea viata pentru acel ideal sau care au facut asta deja. In istoria crestinismului au fost numiti martiri, dar pe langa acesti aparatori ai religiei lor, exista si alte persoane care au alte feluri idealuri in care cred cu la fel de multa atrie, dar care nu sunt mereu atat de stralucite.

Ea a murit pentru ca a crezut ca face un bine lumii prin munca pe care a depus-o si care, dupa credinta ei, trebuia incununata prin propria moarte. “Daca iubirea poate omori oameni, ura, cu siguranta, ii poate salva.” Asta credea ea: ca raul din lume poate fi combatut numai prin alt rau, pacatul prin pacat si ca, desi pretul e mare, pierderile sunt mari, merita sa se infaptuiasca asta. Eu nu sunt de accord cu ea. Nu e un caz real, e dintr-un film, dar nu e prima oara cand imi pun intrebarea: “Merita sa te sacrifici pentru ceea ce crezi chiar daca e gresit?” Eu cred ca nu. Imi pare rau pentru ea si imi pare rau pentru cei ca ea.

Akary

Iti aduci aminte?

Iti aduci aminte?

Aceeasi clasa pe care o stiam de 6-7 ani, banci noi, asezate in U, panoul facut dupa idea profei de engleza si pe el o hartie cu versurile…

“I am unwritten,

Can’t read my mind

I’m undefined

I’m just beginning

The pen’s in my hand

Ending unplanned”

Intr-un fel asta era inceputul, melodia pe care o cantam noi doua ilustra totul…iar dupa desen am devenit 3…pacat ca nu am ramas 4.

Randul de la usa, penultima banca si cea din fata, RP in ora de fizica, cartea cu coperta rosie, cea maro, cea neagra, langa geam ne-ai citit o scena… Lestat, Louis si Armand… Arcana… caietele… rock-ul… plimbarile…

 Asta e atmosfera clasei a 7-a si a 8-a asa cum mi-o aduc eu aminte.

Akary (candva Lestat, candva Kisoka)

Chocho

Chocho…titli…butterfly…fluture (etc.) Cunvinte atat de diferite demumesc una si aceeasi fiinta fragila in limbi diferite (primele 2, in ordine: japoneza si bengaleza). Dintre toate astea, eu prefer varianta japoneza. Are ceva aparent aiurea, putin copilaresc, dar si ceva aparte (cel putin pentru mine). Ma fascineaza fluturii, desi nu as putea spune de ce. Fiinte atat de mici, dar de o mare frumusete. Nu, nu am de gand sa asez fluturele pe un piedestal si sa-l ridic in slavi cu laude. Am spus doar ce gandesc. Si ca tot veni vorba la ce ma duce cu gandul fluturele, ar mai fi si alte lucruri. In primul rand, il vad ca pe un simbol al frumusetii fragile; nu fragila in sensul ca frumusetea se poate pierde, ci in sensul de fara aparare.

Cuvantul fluture – si mai exact varianta englezeasca a lui – imi aduce aminte si de o melodie pe care o ascultam obsesiv la un moment dat. Banuiesc ca stiti cum se intampla cu o melodie sa o asculti din nou si din nou fara sa te saturi de ea cateva zile bune. Melodia de care vorbesc e Acid Bath – Scream of a Buttefly. Unii o considera macabra, altii, dar nu toti, cred ca versutile nu sunt potrivite pentreu statusul unei fete (nu, nu m-am suparat pt ca ai zis asta), dar mie imi place, are ceva special, ceva unic (senzatie creata in special de linia melodica).

Fiind la capitolul fluturi, nu pot sa nu ma gandesc la Butterfly Effect. Ma refer atat la filme, cat si la teorie. Pentru cei care nu o stiau, teoria – numita si teoria haosului – suna asa: “It has been said something as small as the flutter of a butterfly’s wing can ultimately cause a typhoon halfway around the world”. Filmele trateaza o tema interesanta (pentru mine, cel putin, dar sunt sigura ca sunt si altii interesati de asta) si anume posibilitatea de a te intoarce in timp – cu sau fara voie – pentru a repara o greseala din trecut si a face astfel prezentul mai bun, desi, de cele mai multe ori, incercarea de a indrepta o greseala duce la comiterea uneia mai mari. Ceea ce mi s-a parut uimitor a fost cat de mult poate o singura intamplare schimba viata unor oameni, si nu ma refer la o intamplare care marcheaza o persoana pe viata, ci o mica schimbare din trecut care duce la schimbari radicale din prezent. Filmele astea doua merita vazute.

Cam asa se pare ca putem ajunge de la o insecta la muzica si calatorii in timp. Dar viata unui fluture cum o fi? Stim cu totii ca e scurta si ca are 2 etape, doar in cea de a doua, insecta fiind cu adevarat fluture, dar oare cum percepe el lumea? Nu ma refer la ceea ce pot spune oamenii de stiinta, ci la ceea ce se poate afla numai daca te aflii in pielea fiintei respective, ceva ce va ramane o enigma pentru noi, o enimga in descifrarea careia ne putem folosi imaginatia, dar nu putem fi niciodata absolut siguri ca am aflat adevarul. Sau va ajunge omenirea atat de departe? Acum nu putem sti.

Akary

Curcubeul meu

Unii cred ca fiecare om are un curcubeu al lui. Eu consider curcubeul fiecarei persoane format din culorile pe care le asociaza cei din jur cu acea persoana si culoarea pe care o asociaza el/ea cu sine. Intr-un fel, e ca si cum am reduce caracterul si tot ce tine de o persoana la culori simbolice. Si de ce nu? Lumea asta e plina de culori de care avem nevoie pentru ca nu am putea trai intr-o lume formata numai din alb si negru, de ce nu am fi si noi tot culori? Pielea noastra e colorata, hainele la fel, parul, ochii…tot. Asta e la suprafata, dar culori putem gasi si inauntru, trebuie doar sa stim sa le cautam.

Curcubelul meu e format din: mov, alb, albastrul cerului, gri, albastru inchis, visiniu, rosu, verde aprins… iar lista ramane inca deschisa daca aveti alte pareri.

Si ca tot veni vorba de curcubeu, se pare ca si florile au ajuns sa fie un mic curcubeu. Ati auzit de Rainbow Roses sau Happy Roses? Trandafirii astia veseli sunt niste trabdafiri multicolori dupa cum puteti vedea in poza. La inceput, am crezut ca sunt facuti pe calculator, dar, intre timp, am aflat ca sunt reali. Au si un site pt cei interesati: Happy Roses

Akary

Capitalism

CAPITALISM TRADITIONAL
Ai doua vaci.
Vinzi una si cumperi un taur.
Cireada se inmulteste iar economia prospera.
Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

COMPANIE AMERICANA
Ai doua vaci.
Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte cit pentru patru.
Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA
Ai doua vaci.
Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici
decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon, si le
promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa
manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai doua vaci.
Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt.
Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA
Ai doua vaci.
Le numeri si afli ca ai 5 vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci.
Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti
cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA
Ai doua vaci.
Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA
Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg.
Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul
care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele,
mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

Brilliant

Cum mai mereu ajungi la ceva total diferit fata de punctual de plecare si la care nici nu te-ai fi gandit ca ai ajunge, si eu, pornind de la ceva care nu are absolute nicio legatura cu ce am gasit, am dat peste un site interesant. Este vorba de o fereastra de chat care considere ca orice ai zice, dar orice e extraordinar.  

Everything you say is brilliant

Este si o versiune in romana

Felicitarile mele persoanei care l-a facut ( Striking Flashes) Daca citeste acest post sper sa nu se supere ca am imprumutat link-ul ca sa-l pun aici, dar am facut asta doar ca sa fac reclama pt ca mi-a placut ideea.

Akary

Cele mai tari nume japoneze :D

Mai demult, am dat, din intamplare, de un articol din ziar care prezenta o realitate trista a vetii din societatea de azi, intr-o forma amuzanta transformand-o in nume aparent japoneze, dar care citite cu atentie dezvaluie altceva, nume precum: Nimika Nuymoka

Yashpaga Shidute

Wreipostu Daybanu

Undeypliku Katespaga

Skimbaley Inparay

Winoakuma Kosuma

Furatzara Kutotu

Baganany Labayatu

Totkumita Madeskurk

Nufurytu Furyo

Amuzant si trist in acelasi timp (da, se poate, cel putin pentru mine). Ei, ce parere aveti?

Akary

pornocarii

Mi s-a luat domle de filmele pe banda ce ruleaza de la de la 6 dimineata la 4 noaptea, de iri si moni in toate talk-showurile tv, daca e “pe bune” sau doar vroiau sa ajunga iar in discutiile mondene si pe prima pagina a ziarelor, de raduleasca-andreea marin-banica jr., dar cel mai tare mi s-a luat de pornografiile grotesti de pe canalele dintre axn crime, jetix si hbo, parca singurele umbre de frumos din sfera tv.
bine, recunosc, m-am uitat si eu la tampenii intr-a sasea cam un sfert de ora pana mi s-a facut greata. uite dupa calculele mele sunt sub 300 000 de copii de clasa a 6 a in tara, jumatate din ei dorm la 12 noaptea, din jumatatea ramasa cel putin jumatate nu se uita la tv acum, din cei care se uita cel putin jumate’ se uita la o comedie draguta, niste desene, un horror ceva…deci maxim-maximorum 37500 de copii s-ar uita la asa ceva fiecare o data pe an, nu…deci numarul de “spectatori” ar de 1028 simultan….cam putin nu pentru a scoate profit. Deci clar nu doar copiii de clasa a 6 a se uita si nu doar o data pe an. Ne plac pornografiile?
Mie personal nu-mi plac. Dar recunosc ca am dat click pe linkul de pe youtube pe clipul cu iri si moni de pe siteul cancan…as putea argumenta prin: purul spirit detectiv dezvoltat in urma citirii repetate a seriilor agatha christie, georges simenon, gaston leroux, spiritul meu analitic fiind crispat in incercarea de a deslusi daca ce se spune… despre pozitionarea atat de precisa a paharului, despre faptul ca ar fi o fimare cu camera video profesionala, nu cu telefonul si ca ar fi printr-o gaura de cheie decupata in hartie…toate astea ar fi sau nu adevarate?
Tocmai ascultatam cuvintele anti xxx ale celei mai bune prietene cand o conversatie despre moni si iri se strecoara in subiect si imi marturiseste amuzata ca si ea s-au uitat pe youtube. Ah, iata nu sunt singura! imi zic si rasuflu usurata…nu sun singura careia ii provoaca greata dar care hop-top a fost impinsa de curiozitate sa dea un nenorocit de click pe un link. Nu degeaba sunt romanii primii la descarcat de pornocarii, e in fiinta noastra ceva avid de vulgar dormitand sau stand de veghe atent langa dorinta contradictorie de a rade industria xxx de pe fata pamantului sau cel putin de a stopa amploarea pe care o ia productia de astfel de „capodopere cinematografice”.

hai pa-pa ca incepe emanuelle:)))
nu stiu daca mai exista, o sa-mi intreb colegii; ei vizionau intens:>

si totusi o fi vreo inclinatie genetica spre 3 de X?:-/

jeleu.

Realitatea mea nu e si a ta

Realitatea… nu tine de mine, nu tine de tine, e ceva obiectiv, am spune la prima vedere, dar nu e deloc asa. Realitatea tine de mine si se numeste realitatea mea. Realitatea tine de tine si se numeste realitatea ta. Nu ma crezi? Nu ai observat niciodata cat de diferit pot sa vada doua persoane acelasi lucru? Nu dovedeste asta ce am spus mai sus? Viziua ta ar fi mai buna doar pentru ca e a ta? Nu, fiecare poate fi buna in felul ei desi tindem sa credem ca doar a noastra e buna si ca cealalta persoana nu realizeaza acest lucru. Poate fi si asa, dar in general noi nu intelegem ca acea alta persoana are o realitate proprie, partea obiectiva a realitatii vazuta prin prisma persoanei respective. Nu e mai putin reala decat realitatea mea sau a ta.

Hai sa ne gadim la o persoana care s-a nascut intr-o familie foarte bogata si a trait toata viata in “puf” si sa ne mai gandim si la o persoana care s-a nascut in cea mai mare saracie, care de abia are ce manca si pentru care si ziua de maine e o problema. Traiesc aceste doua persoane aceeasi realitate? Nu. Sau poate ca la un nivel global ati spune ca realitatea e aceeasi si doar conditiile de viata difera. Prababil. Dar asta nu e tot. Nu, e mult mai mult de atat.

Eu sunt asa, tu esti altfel. Eu am anumite valori, tu ai altele. Eu am anumite convingeri, tu ai altele. Putem spune ca traim in aceeasi realitate? Tu spui ca eu nu cunosc realitatea, eu stiu ca realitatea mea nu este si nici nu va fi ca a ta. De ce ai incerca sa iti impui realitatea? Pastreaz-o pentru tine. Eu am deja una.

Akary

Scorpions si ciocolata calda

Captitala culturala Sibiu s-a ridicat la inaltimea numelui si ne-a adus un concert extraordinar sambata trecuta: concert Scorpions gratis!!! Dupa cateva ore de mers cu 2 trenuri, o mica plimbare in oras, multa ciocolata calda si 3 ore jumate de asteptare in frig pentru a ne pastra locurile in primul rad + inca una bucata intarziere de o jumatate de ora a inceput concetrul. Intai a cantat trupa Compact ceea ce a fost ok si peste inca o ora jumate au venit mult asteptatii membrii ai trupei Scorpions. Concertul a fost extraordinar!!! A meritat tot drumul si tot frigul. Dupa ce au urcat ei pe scena nimanui nu i-a mai fost frig. Asta da concert rock adevarat. *dreamy face* Mai vreau…

 

Take me to the magic of the moment

On a glory night

Where the children of tomorrow dream away

In the wind of change

(Wind of Change ) 

 

The wise man said: “Just find your place

In the eye of the storm

Seek the roses along the way

Just beware of the thorns”

(Send me an Angel)

 

Humanity Auf wiedersehen

It’s time to say goodbye

The party’s over

As the laughter dies

An angel cries

Humanity

It’s au revoir to your insanity

You sold your soul to feed your vanity

Your fantasies and lies

You’re a drop in the rain

Just a number not a name

And you don’t see it

You don’t believe it

At the end of the day

You’re a needle in the hay

You signed and sealed it

And now you gotta deal with it

Humanity

Goodbye

Be on your way

Adios amigo there’s a price to pay

For all the egotistic games you played

The world you made

Is gone

You’re a drop in the rain

Just a number not a name

And you don’t see it

You don’t believe it

At the end of the day

You’re a needle in the hay

You signed and sealed it

And now you gotta deal with it

Humanity

Goodbye

Run and hide there’s fire in the sky

Stay inside

The water’s gonna rise and pull you under

In your eyes

I’m staring at the end of time

Nothing can change us

No one can save us from ourselves

You’re a drop in the rain

Just a number not a name

And you don’t see it

You don’t believe it

At the end of the day

You’re a needle in the hay

You signed and sealed it

Now you gotta deal with it

Humanity

Goodbye

(Humanity)

Akary 

P.S.: Intrviu cu Cora pe site-ul PRO TV.

Amalgam de culori

Un amalgam de culori…sufletul meu rosu, persoana ta verde, multimea mov si omul galben de acolo… Un amalgam de culori, asta e viata. O clipa portocalie a trecut si a fost inlocuita de una neagra, dar o clipa albastra o va urma si pe aceasta, iar apoi… iar apoi alte culori… Curcubeul existentei noastre domneste in intunericul tacerii. De ce sa taci cand poti vorbi? De ce sa taci cand poti rade? De ce sa stai intr-un colt cand iti poti umple viata de culori vii?  

“Asta-i viata” sau “urasc viata asta” ajungem des sa spunem, dar oare nu putem face nimic? Oare nu de noi depinde? De ce sa dam vina pe ea? Viata… cea care ne pertmite totul, cea careia ar trebui sa-i fim indatorati. De ce o gasim mereu vinovata? Pentru ca avem nevoie sa dam vina pe altcineva in afara de noi, pentru ca avem nevoie sa stim ca nu depinde de noi fiindca e mai usor sa nu facem nimic decat sa aceeptam ca noi puteam face diferenta desi nu e deloc usor. Viata… nu pe ea o uram, ci pe noi, nu pe ea o stim vinovata, ci pe noi, dar ne ascundem in spatele unei scuze… Mai bine luam un portocaliu, un violet, un galben, un vedre, un rosu sau un albastru si il intindem de-a lungul vietii noastre. Mai bine luam toate culorile si le punem impreuna. Curcubeul existentei noastre domneste in intunericul tacerii numai daca noi il lasam. 

Akary

si…nu ma intreba din urma

De ce-mi pierd timpul si mai ales de ce o fac fara sa stiu pe ce, fara sa-i simt miscarea sinuoasa, fara sa ma simt purtata pe sau pe langa el, de ce nu realizez nimic si daca ma gandesc in urma am senzatia unor pasaje mari enorm de vide? daca as fi chemata in boxa acuzatilor sa dau socoteala ce am facut ieri, n-as stii sa spun, sau as ingaima incurcata ceva, morfelind cuvintele.
ultima asta luna in care aici nu am mai pus nimic din mine a trecut fulgerator, n-am pastrat din ea decat gustul uitarii. Nu mai am constiinta de sine. Nu mai pot sa o am. Nu mai stiu cum. Nu mai am timp sa o am.
Nu am timp. Dar nu sunt ocupata. Paradoxal, nu? Nu. Scoala nu-mi umple timpul, internetul nu-mi umple timpul, statul cu prieteni si socializatul nu o fac…dar ce, ce? Imi raman in medie 5-6 ore pe zi pe care nu stiu pe ce le dau.
Amintirile mele din ultimele 30 de zile in ordine inversa, bineinteles sunt asa vagi si haotice ca devin imperceptibile altei fiinte decat sinele:
* azi: aniversari. bomboane. iesit cu D., M., C., o pereche de papusi de portelan.
* ieri: frigul de la 8 jumate
* luni: coralia(9 ani)
* vinerea trecuta: balul fad. mirosul de scortisoara in planters
* nedefinit in trecut: goana dupa rochii
* nedefinit in trecut: intunericul pe trepte reci. lacrima simultana hohotelor de ras. ceva din luna amara.
……
N-am prea multe de insirat. N-am mai nimic de descris, mai nimic din care sa-mi amintesc ceva la anu’. Am amintiri si experiente plate.
Cat de intens e ritmul unei vieti intense? …

Ne controleaza

In timp ce asteptam trenul ce avea sa ne duca intr-un final acasa, daca tot am avut cateva ore la dispozitie, ne-am gandit sa facem o plimbare prin Belgrad. E un oras frumos si nu e aglomerat. Si aici intalnesti oameni creativi. Noi am intalnit creativitatea in vitrinele unui magazin de haine. La inceput pare ciudat, dar daca stai sa te gandesti este foarte adevarat. In ziua de azi ne contoleaza, in ziua de azi ne provoaca dependenta. Un film, o melodie, o emisiune… nu am putea trai fara ele. Intr-un fel, asa suntem noi cu adevarat. Au ajuns sa fie parti detasabile ale noastre si castiga din ce in ce mai mult teren. Probabil ca in curand vom ajunge ca in pozele de mai jos.

Restul pozelor pot fi vazute aici:

http://i20.photobucket.com/albums/b235/Akkary/IMG_0912.jpg

http://i20.photobucket.com/albums/b235/Akkary/IMG_0917.jpg

http://i20.photobucket.com/albums/b235/Akkary/IMG_0916.jpg

Astept comentariile voastre.

Akary

Cute and funny cats

Akary

capsula cu senzatii

Timpanul osciland in alte ondulatii si oscilatii, ceva mai intense, cu urechea lipita de umarul tau stang, prin care loveste in mine tic’tacul corpului tau, ca o simpla vibratie.
Palma mea netezindu’ti cutele viselor ca niste riduri adanci, frematate intr-un energic masaj.
Hai sa ne zgariem sa vedem sangele cui se va coagula primul in vise…
Hai sa ne lovim sa simtim mirosul vanilat de zile bune, escaladanu-ne coanele nazale.
Sunt incoerenta. la fel cum am fost si ieri.sunt o functie monotona, o constanta in ecuatia trairilor noastre..
sunt nisipul ce se scurge in sens invers, de jos in sus, impins de antigravitatie.
Prinde-ma intre pleoape ca-ntr-o furtuna de nisip si juleste-te in colturile mele aspre.

lego

se spune ca in copilarie, cand micutul descopera primele activitati care ii plac si li se dedica in totalitate, se intrevad aptitudini si pasiuni pentru mai tarziu, ceea ce ma face sa cred ca ar fi trebuit sa ma gandesc serios sa dau la constructii. da, mi-au placut intr-un mod special adevaratele constructii cu tot ce inseamna ele: sapaturi, temelii, turnarea stalpiilor, a placilor, zidirea caramizilor, tencuirea, gletuirea, zugravirea, cimentul, adezivii etc. Cati dintre voi rugau munictorii sa ii care cu roaba si pe cati v-a impins curiozitatea pana la a va prinde aproape degetele in cureaua de la betoniera sau macar cati dintre voi stiti diferenta dintre mortar si beton?…
Jocul copilariei mele a fost jocul de lego. De la placile pt sosea, cu intersectii, curbe, strazi drepte, la piesele pentru casa, geamurile, usile, rotile de masina, elicea de elicopter, telefonul, florile, copacii…. Imagineaza-ti copilul aplecandu-se asupra pieselor intr-o eterna lupta pentru recombinare, forme noi, constructii noi, in care ea ca un demiurg creaza si insufla viata a patru omuleti de plastic.

ps. floricele multicolore, braduti si copacei cu coroana rotunda asa, am si eu:). bineinteles am pastrat lego-ul meu vechi, chiar daca adancimea varstei mele l-a exilat in podul prafuit.

formula incompleta.

bateristul formatiei mele preferate s-a retras:l
am senzatia ca totul se destrama, de la ei, ca un intreg, pana la devotamentul meu pentru ce inseamna sentimentul *******. mi-am pierdut oarecum respectul pentru muzica lor de cand au devenit mai “comerciali” si au intrat mai bine din genul lor specific in alternativul obisnuit. ma enerveaza cei care asculta ******* dupa ultimul album sau dupa concertul din romania de anu’ trecut. de acum ma voi obisnuit cu o alta formula, o alta faţa, un alt stil imprimat tobelor.

primul si ultimul lucru care-mi vine-n minte:
*******
It takes the pain away
That could not make you stay
It’s way to broke to fix
No glue, no bag of tricks

Lay me down
The lie will unfurl
Lay me down to crawl
…
si totusi ******* au mai schimbat primul lor baterist in ‘96; vor fi in stare s-o faca din nou.

joke:>

my name is chuck…and i’m here to….
ghiciti si voi:>
ce propuneri de rima?:)))

jeleu.

Muzica inimii

Un lucru de care sunt dependenta este muzica (da, stiu ca nu sunt singura, dar ma numar printer cei contaminati de acest drog si nu regret absolute deloc ). Si ce idee credeti ca mi-a venit in timp ce ascultam muzica? Ce ar fi sa pun versuri din mai multe melodii cap la cap astfel incat sa-mi defineasca starea de spirit din ultima vreme. Zis si facut. Rezultatul il puteti vedea mai jos:

All day staring at the ceiling
Making friends with shadows on my wall
All night hearing voices telling me
That I should get some sleep
Because tomorrow might be good for
(MatchBox 20 – Unwell)

Can you tell me why
When I look at the sky
The stars don’t reply
But they leave me to sigh
Alone to cry, I feel fine
Can you see, can you see?
Your wings are mine
I was never so filled with fear
That I couldn’t hear
The lonely tears
(Lethanon – Your Wings Are Mine)

A soul has lost its faith again, wide awake in this hole
A soul has lost its faith again
I’ve lost myself too long
Am I the only one crushed by the weight of the world
(Antimatter – The Weight Of The World)

I still remember
From the eyes of a child
Where has my heart gone
Oh I… I want to go back to
Believing in everything and knowing nothing at all
(Evanescence – Field Of Innocence)

I stand before, a road that will lead
I want to go, but I’m paralyzed with fear
And I take the first step of a million more.
And I’ll make mistakes I’ve never made before.
But at least I’m moving forward, at least I’m moving forward
(Hoobastank – Moving Forward)

Life is a waterfall
We’re one in the river
We hear the word
We lose ourselves
But we find it all
(System of a Down – Areals)

From underneath the trees, we watch the sky
Confusing stars for satellites
[...]
And as we lie beneath the stars
We realize how small we are
(Nickleback – If Everyone Cared)

What never moves, is never still, who has the final word
It holds the world in a single pill, and all life rendered absurd
(Poets of the Fall – Desire)

Akary

Azi, maine si ieri

Viata….scoala…zambete…si fete dezamagite…cam asa as caracteriza ultimele zile. Dar in primul rand as spune: monotonie. Ziua de maine va fi la fel ca cea de azi care se aseamana prea mult cu cea de ieri. Parca totul e la fel desi difera in acelasi timp. M-am plictisit. Parca viata se invarte in jurul cozii si se preface ca ne tine in loc in timp ce ne propulseaza inainte. Imi e dor de privelistea pe care o am asupra bulevardului din clasa in care facem ora de desen. Macar am sansa sa privesc cum trec oamenii mai mult sau mai putin grabiti dintr-o parte in alta si isi vad de viata lor. Compar ce am vazut azi cu ce am vazut data trecuta. La fel, dar mult diferit. Oare si pe ei ii deranjeaza monotonia la fel de mult ca si pe mine? As putea sa stau ore intregi sa privesc lumea cum trece pe acea mica portiune si sa-i observ pe fiecare. Imi place sa observ oamenii si viata lor… atat de diferiti, dar reuniti sub acelasi acoperament, acela de a fi om. Sunt un om, la fel ca tine, dar difer atat de mult. Am avut o viata, iar tu ai avut alta, dar tot viata se numeste. E ciudat, amuzant si poate parea total aiurea la prima vedere, dar unele lucruri poti fi la fel si diferite in acelasi timp, la fel pentru ca seamana destul de mult si diferite pentru ca nu sunt identice. Voi ce credeti?

Akary

the amazing beer-o-matic

To drink my weight, I would have to chug 169 bottles of beer!
How big is your beer belly?
.

curvelor, cu drag…

Eu nu vand.
Nu-mi vand visele in colt de strada, ca pe semintele arse si negre ce le cumperi cu o bucata uzata de plastic in statia de-autobuz.
Nu vand sperante, nu te las sa crezi ca mi-ar pasa.
Nu vand simtire, nici atingere carnala.
Nu vand nici picioare lungi cu glezne subtiri, nici sani incorsetati amarnic, nici piele dezgolita si nici macar priviri intense sau buze frematand.

O sa vorbesc despre prostituate, dar nu in modul in care tindem sa vorbim despre ele. Nu o sa le apar dar n-o sa te las sa le acuzi. Vreau sa-ti fie mila de femeia aproape goala , cu aer vulgar, ce asteapta pe-nserat la pod; indiferenta ta sa nu-l mai lase pe cel de langa tine sa le cumpere mereu, o ora-doua ca pe o bucata calda de carne. Sa fugi de nuditatea ei, dar nu de ea in sine.
Curva nu aude niciodata cuvinte frumoase. Nu a stiut niciodata sau a uitat demult cum e sa dormi noaptea in patul ei in asternuturi curate…ea stie doar in patul tau, in bordelul ieftin, sau in camera unui hotel jegos. Nu stie cum e sa simta ce spune. Nu are cea mai elementara idee despre faptul ca e o fiinta ca si copila de varsta ei pe care o vede mergand la scoala, in timp ce ea se suie in cabina soferului de tir.
Eu cunosc una…o femeie “usoara” care s-a intors acasa la 18 ani cu un copil al ei si-al nimanui. Cand o vad am senzatia ca se chinuie sa se integreze in peisajul urban si sa treaca neobservata ea care deunezi se incapatana sa straluceasca vulgar ca sa fie aleasa. E una din cele pe care societatea le condamna cel mai aspru; a plecat din buna voie, neimpinsa de foame, cu parinti care au renegat-o si-au uitat de ea. Ce poate fi in mintea unei tipe ce a fost a tuturor pentr-o nimica toata, a celei despre care toti stim ca a trecut din mana-n mana? Cat de intensa e sila pe care o simte cand se uita in oglinda la corpul ce-a apartinut unor frustrati noapte de noapte? Dupa modul in care se poarta, timida, aparent usor speriata mereu ca va fi aratata cu degetul, dezgustul ei fata de sine e inestimabil. As putea spune ca mi-e mila de ea, daca nu as stii ca a fost doar o proasta ieftina…una pe care noi am lasat-o sa fie asa…noi si nepasarea noastra.

Vreau si alte pareri:)

jeleu.

O secunda

O secunda… Dormeam intr-o ora care nu mi-a stranit interesul si dintr-o data, gandul ca am pierdut o secunda din viata si dupa ea inca una si tot asa, secundele deveneind minute, iar minutele ore mi-a trecut prin minte. Aburd? Depinde din ce punct de vedere privesti. O ora plictisitoare la scoala e o ora din viata pierduta. La ea se adauga si alte astfel de ore puls mult mai multe pierdute in alte feluri. E ciudat, ironic si intr-un fel ingrijorator cum o parte destul de mare din viata o pierdem… degeaba. Sau poate nu chiar degeaba, poate daca am avea o alta aborbare nu ar fi pierduta sau cel putin nu ar fi degeaba. Nu vreau critic scoala prin asta. Stiu ca am criticat-o destul pana acum si am auzit destule critici la adresa ei incat sa mai vreau asa ceva. Are si ea partile ei bune, de ce sa nu recunoastem? Bune si rele, ca noi toti de altfel. Oricum nu rezolvam nimic prin critica. Si cu toatea astea maine o s-o criticam din nou. Sau maine luam o pauza si o vom critica abia poimaine.   

Ce am vrut sa spun defapt va intrebati? Am vrut doar sa scriu un gand fugar care mi-a dat de gandit azi (defapt ieri avand in vedere ca e trecut de 12 noaptea). Voi incerca sa nu mai pierd atat timp, daca nu la scoala, macar in rest. Cu toate astea, stiu ca situatia nu se va schimba cu mult. Eh, c’est la vie. (si chiar azi spuneam iar ca urasc franceza)

Akary

Vesnicul Nichita

Nichita…. Nichita Stanescu a fost un geniu. De ce am fost privita atat de ciudat azi cand am citit unor colegi doua versuri dintr-o poezie de-a lui? “iti sprijini tampla/ de inima mea ca de o piatra rosie” Nu e o metafora extraordinara? Mi s-a raspuns ca nu-i nici o iubire de care vorbeam eu pentru ca pietrele sunt reci si nu pot exprima sentimentul de iubire. Dar priviti in spatele versurilor. Cum poti fi mai aproape de o persoana decat daca esti langa inima acestei persoane?

Poezii pe care le recomand calduros:

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/omviu.php –> Sunt un om viu –> Asta este preferata mea de la Nichita.

 http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/evocare.php –> Evocare –> frumoasa “ca umbra unei idei”

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/poem_ns.php  –> Poem –> Scurt, dar frumos si foarte cunoscut

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/necuvintele.php –> Necuvintele

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/stilclasic.php –> In dulcele stil clasic –> Intr-o carte am gasit alta poezie sub numele asta, dar sic ea de aici e frumoasa

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cebine.php –> Ce bine ca esti –> si poezia asta e absolute superba. In clipul de jos o puteti asculta, iar pozele sunt grozave (multumiri lui Hutzu pt clip)

In caz ca nu se vede clipul: http://www.youtube.com/watch?v=aWeKI8Y264s

Astept parerea voastra. 

Akary

School…again

Prima zi de scoala… Oriunde ma uit exista ceva care sa-mi aduca aminte de faptul ca a inceput scoala. Luni, in pauza de 3 ore dintre deschidere si discutia administrativa cu diriga (si cica asta se numeste organizare), cand ma plimbam prin oras am observat ca lumea din jur s-a inmultit considerabil. Chiar si azi, marti, observ mai multa lume decat de obicei. A inceput scoala…. Da, chiar a inceput. De abia azi am realizat acest lucru si vorbesc foarte serios. Bine, asta e si din cauza ca am avut destule pe cap in ultimele zile de vacanta (lucruri care nu erau legate de scoala) ca sa realizez tragicul eveniment… oroarea, cum era numit de un prieten.

O ora de sport pierduta in soare si coridoarele pe care am ajuns sa le cunosc atat de bine imi aduceau aminte si mai mult ca frumoasa perioada de libertate numita vacanta a luat sfrasit, dar cu colegii alaturi si cu un coleg de banca ca al meu nu stiu daca nu ar fi mai nimerit sa ma bucur decat sa-mi para rau ca a inceput scoala. Azi mi-am dat seama ca mi-a lipsit atmosfera.

La ora de desen, am fost in alta clasa, iar eu aveam o priveliste grozava asupra bulevardului. Imi placea sa ma uit la oameni cum trec intr-o directie sau alta cu divesre treburi, la elevi cum trec prin fata liceului meu si sa incerc sa ghicesc liceul la care invata dupa uniforma si sa ma bucur din nou ca noi nu avem si nici nu vom avea asa ceva. As fi stat toata ora sa ma uit pe geam, sa fixez anumite persone total necunoscute si sa-mi imaginez unde se indreptau, ce aveau de facut si probabil si la ce s-ar fi putut gandi in momentul acela. Superb intr-adevar.

Si ce inceput! O zi cu 8 ore care incepe cu sportul si se termina cu religia, dar trece si prin 2 ore de mate, una de chimie si una de biologie printre altele. Dar viata poate fi frumoasa si asa, daca alegi sa te bucuri de lucrurile marunte si incerci sa le treci cu vederea pe cele mai putin placute. Zambeste si ti se va zambi inapoi. In seara asta soarta chiar mi-a intors zambetul printr-o veste grozava. Incercati si voi.

Akary

marti, 18.09

Marti, ziua 1 de scoala. Calificativ: groaznic!!! Inainte de 8 luam in piept tornada de trepte[le-am numarat si sunt 50] pana la etajul2, sala 13[simbolic numar, nu?], ma luptam cu somnul, cu frigul, cu sila, imi aruncam dezgustata ghiozdanul si ma aventuram singura dupa cola. Intoarsa in clasa am recunoscut atmosfera agitata din ora de religie si m-am camuflat perfect, adaptandu-ma la zgomotul randului…radeam cu unii, vorbeam cu altii. La 9 jinduiam dupa cafea si am plecat cu inca 4 cautatoare de cofeina la automatul de la magazin…surpriza: magicul instrument se stricase odata cu buna mea dispozitie!…barul de vizavi, unde ma puteam delecta cu un capuccino bun,-inchis…zic sictirita :”hai sa o intindem”; fetele imi amintesc ca e abia prima zi, inghit in sec, imi fac curaj si ma tarasc cu sufletul greu la fizica. Ca niciodata am stat in banca si am tacut ca o leguma, cu privirea goala, fixand tabla murdara de creta … “oscilatii”, “ultrasunete”, “teoria haosului”, spicuiri din materie treceau pe langa mine aproape inperceptibile. A urmat limba romana, cand am aflat ca imi era greu sa scriu. Mana mea a insirat litere strambe, necioplite pe albul primului caiet pangarit de cerneala[da, am scris cu stiloul, asa ca pentru intaia ora]. Am continuat prost cu doua ore de matematica ce mi-au adus primele trei probleme dupa atatea luni de vacanta, prima iesire la tabla[cum se face ca mereu iau cu adevarat contact cu scoala rezolvand exercitii de algebra?:)) pfff ma bantuie blestemul functiilor si inecuatiilor nerezolvate] si scurta, dar mult mai agreabila ora de engleza, rezumata la asezatul bancilor in laborator sub indrumarea unei profe tinere si aparent de treaba[totul asa ca o prima impresie]. in rest, nimic important.
…doar teama de ziua de maine.

jeleu.

ps. …cam nepopulat liceul dimineata. forfota veritabila a inceput la 2 cand noi ne caram lenes spre iesire, iar a 9-a si a 10-a se preagteau sa invadeze vesel clasele. siiiictiiiir!

constiinta

numele meu pe buzele tale e ecoul zarilor. Am uitat cum ma cheama, cine sunt si ce vreau…poate sunt nisipul ce scrasneste sub adidasii tai, guma fada pe care ai lipit-o in banca, scrumul ce ramane-n urma ta pe jos sau flacara brichetei cu care ti-ai aprins tigara in dimineata asta proasta. Hai sa ne jucam cu lumina, sa o aruncam de la una la alta cu ochii carpiti de somn cand ma grabesc sa ajung la scoala…imi simt retina arsa, vreau sa ma trezesc pe intuneric si tu sa fi acolo sa nu am lasi s-adorm la loc, tu sa ma tragi de maini din visare, sa ma ciupesti, pana ma-nviorez ; sa imi legi sireturile si sa ma impingi afara cand lenea ma trage inapoi. Vreau sa fi in spatele meu sa mi faci curaj, sa ma obligi, sa te impui. Esti atat de firava din vina mea, mereu te-am subnutrit, te-am maltrat, te-am schinjuit, te-am vandut pe joc si placeri marunte…acum sunt vocea umila ce striga dupa tine pe jumatate afundata in temnita in care te-a silit sa zaci. Esti speciala pentru mine si am nevoie de tine acum. Daca nu ai avea un nume, ti-as spune « suportul moral al trupului istovit », dar te numesti deja : « constiinta ». Si te caut…ma straduiesc amarnic.

jeleu.

the end is the begining is the end

… prima zi de scoala. Si a fost bine. Incredibil de bine. Agitatia, forfota, inghesuiala din curtea scolii, feţele noi, explozia de culori, de varste, de stiluri, starile variate, de la emotia bobocilor care asculta sfiosi cuvintele din deschidere ale directorului, la cei mai mari, care au mai fumat discursul de cateva ori si sunt satui, goana in clase, prin multimea de pe culoare, zambetele, saluturile, sarutarile in goana pe obraz, tot haosul din clase, barurile pline, in care se inghesuie oamenii in jurul scrumierei adanciti intr-o conversatie vesela si vivace, dorul de vacanta si un usor sictir…toate au conturat identic patru generatii cu aspiratii si vise diferite, inchise in acelasi liceu-cimintir.
…totul avea acelasi gust de dinainte cunoscut.
si mi-a parut bine,
bine ca a inceput//
si rau ca s-a sfarsit o alta etapa. ma simt atat de departe de anul trecut.
imbatranesc si viata se joaca cu mine.
maine la 8 o sa fiu la liceu si ma amuza ca incep orele cu religia. o sa adaug la sfarsitul rugaciunii si un “doamne ajuta!;;)” si poate, poate totul va fi bine:>.

jeleu.

The Prestige

“Every great magic trick consists of three parts or acts. The first part is called “The Pledge”. The magician shows you something ordinary: a deck of cards, a bird or a man. He shows you this object. Perhaps he asks you to inspect it to see if it is indeed real, unaltered, normal. But of course… it probably isn’t. The second act is called “The Turn”. The magician takes the ordinary something and makes it do something extraordinary. Now you’re looking for the secret… but you won’t find it, because of course you’re not really looking. You don’t really want to know. You want to be fooled. But you wouldn’t clap yet. Because making something disappear isn’t enough; you have to bring it back. That’s why every magic trick has a third act, the hardest part, the part we call “The Prestige”.”

Filme…exista multe feluri de filme si putine sunt cele care chiar merita vazute. In mod normal nu as dedica o postare pe blog unui film, dar exista unul care m-a impresionat. The Prestige mi s-a parut absolute superb. Un film psihologic despre pasiune, ambitie, obsesie, dragoste, ura, razbunare si sacrificiu de sine, un film complex, cu 3 planuri temporale si un sfarsit care te bulverseaza total. Asta chiar merita vazut.

 

Akary

joc

tagged by stefan, mai departe sa-l faca cine vrea:))

http://petarda.organul.ro/quiz.php?quiz=1

Eu am iesit 10%. Altceva nu comentez…cod, ceva, nu are asa ca mi e lene sa dau print screen, sa decupez imaginea si sa o postez ca sa va arat ce frumos arata bara cu 10%.

jeleu.

Morse

Povestea spune cum Ionel, rapit de Petrachescu, vanatorul, lasa in urma resturi de silex cu ordine precisa : doua mici, doua mari, doua mici…adica doua puncte, doua linii, doua puncte [S.O.S. in Morse] La noua ani mi-as fi dorit sa invat codul ca sa comunic la scoala prin batai de degete in banca, dar nu l-am gasit nicaieri. Acum mi se da o noua sansa, cam tarzior intr-adevar. Iata:
” -… .-. .- …- — —. .- .. .-. . ..- … .. – … .- — .- -.. . … -.-. .. ..-. .-. . –.. .. “
pentru traducere si informatii despre codul Morse incercati www.morse.ro

ps. “povestea” e “ciresarii” vol.1

jeleu.

Promotii

Promotii… tuturor ne plac. Asta mi se pare cea mai tare promotie. Bine, un client nu cred ca fie prea multumit, dar este cea mai originala. Just take a look )

http://www.resursadefun.ro/promotie.htm

Akary

P.S.: Astept parerile voastre

ia o “pilda”, bre!

“Intr-o zi, magarul unui fermier a cazut intr-o groapa.
Animalul a plans dureros ore in sir pana cand fermierul s-a hotarat ce sa faca.
In final, el a decis ca animalul era prea batran si ca groapa oricum trebuia acoperita, deci nu merita sa faca un efort sa mai scoata animalul de acolo.
Apoi fermierul a invitat toti vecinii sa-l ajute.
Au venit cu totii, au luat cate o lopata si au inceput sa arunce gunoi in groapa.
La inceput magarul si-a dat seama ce se intampla, si a plans ingrozitor.
Apoi, spre amuzamentul tuturor, el s-a linistit. Inca cateva lopeti de gunoi au fost aruncate si atunci fermierul s-a uitat in jos sa vada ce se intampla si a ramas uimit de ceea ce vedea.
Cu fiecare lopata de gunoi care ii lovea spatele, magarul facea ceva uimuimitor.
El se scutura de gunoi si facea cate un pas mai sus.
Dupa cum vecinii fermierului continua sa arunce gunoi in spatele animalului, el il tot scutura de pe el si facea cate un pas mai sus.
Foarte curand, toata lumea s-a bucurat cand magarul a pasit peste marginea gropii si a iesit afara!” [am incheiat reproducerea]

Explicatia autorului e urmatoarea: “Viata continua sa arunce gunoi pe tine, tot felul de gunoaie. Important este sa te scuturi de el si sa faci un pas inainte. Fiecare din problemele noastre este ca o treapta de piatra. Noi putem iesi din cele mai adanci gropi doar daca nu ne oprim, decat daca nu renuntam niciodata!
Scutura-te si fa un pas inainte!”

Ok, pentru mine ideea e simpla: toate piedicile, obstacolele, dezamagirile, situatiile incurcate, dificultatile, nevoile, problemele care iti sunt puse in fata te inalta daca stii sa te ridici prin ele. Singura abilitate necesara e “sa scuturi gunoiul” si sa te asezi peste el. Miscarea uneori o inveti in timp, dupa ce ai fost coplesit de “lopeti de gunoi” si simti ca te sufoci…si ajungi satul intr-o buna zi cand ti se trezesc la viata impulsurile de perseverenta si ambitiile.
Sincer, in perioada asta m-am cam lasat de tot…am regresat. tot ce am lasat in urma in ultimul an acum ma acopera violent si daca as putea m-as scutura si as face un pas inainte. dar nu pot; indiferenta ma tine prea strans.

plamadiri de cuvinte din cuvinte.

Sunt multe lacune pe suprafata limbii romane, arie pe care lingvistii o pretind neteda, ca un teren perfect nivelat.
Eu insa, amarnic calator pedestru, ce a cazut periodic in gropile ei ascunse si si-a scrantit gleznele de mii de ori, indranesc sa-mi permit o alta parere. Da, limbii romane i se atribuie un vocabular bogat…si sincer sunt satula de interminabilele serii sinonimice pe care ni le-arunca in fata cu repros, de opulenta de adjective cu care jonglam de obicei in descrieri, de cascada de verbe intre care se zbat diferente aproape inperceptibile vorbitorului obisnuit.
Acum doua postari a trebuit sa folosesc « bivina » in loc de « vina de mabele parti » sau « vina comuna ». Uite, epoca vitezei ma cam alunga din ea daca risipesc inutil viata incastrand sensuri scurte, usor de rezumat in propozitii laconice, in fraze gigantice care te ametesc prin intorsaturi si intortocheri lexicale.
Eu, utilizator obisnuit, cu vocabular simplut, in general sunt in dilema cand vine vorba de stari, senzatii, in principal de substantive sau adective care inlocuiesc lungi unitati frazeologice : cum spui mai scurt « om care se teme de trasnete ? » [bine inteles voi fi obligata de lupta cu timpul sa inventez tamp ceva si sa arunc la suprafata un cuvant gen « trasnofob » acoperind in minte o alta lacuna din jalnicul teren ciuruit de cratere al limbii romane, dar acesta este bineinteles un caz fericit, pentru ca presimt e sufix trebuie sa adaug. insa observ adesea situatii in care nu se contureaza nici un fel de regula de compunere, un fel de plamadire neregulata.
Si mai ziceti voi acum ca nu am eu simt practic si mai acuzati modul meu execrabil de a inventa cuvinte!
Ps. Si Michel Tournier se joaca cu cuvintele si inalta unele inexistente pe care le considera necesare…din pacate nu-mi amintesc unde am citit articolul despre modul lui de reformare a limbii franceze si nu pot da copy-paste:(

jeleu.

de ce nu ne plac rudele?

De ce nu ne plac rudele??…pentru ca sunt multe. mult prea multe pentru capacitatea mea de concentrare…atat de multe ca te simti absorbit intr-o gramada de voci care se chinuie sa te bage in seama in timp ce tu te stradui sa ramai neobservat. pentru ca sunt copii mici sau au copii mici si vor sa te joci cu ei, din simplul motiv ca esti mezinul casei. pentru ca iti sfideaza varsta si oricat de batran ai fi, ramai un copil pentru cei mai varstnici dacat tine. pentru ca sunt cele mai nesuferite casete inregistrate in cele mai penibile momente. pentru ca nu se abtin niciodata sa-ti aminteasca cat de mic ai fost si cat de zburdalnic. pentru ca nu uita niciodata ziua in care ai omorat un pui si i-ai facut pe furis sluja de inmormantare; nici dimineata la tara cand te-au alergat gastele, iar tu urlai cat de tineau plamanii ca te mananca bestiile; nici festinul cu zat de cafea, nici expeditia incognito in curtea nu-stiu-cui dupa vreo pisica. dupa cum vedeti toate relele se intampla in scurtele si rarele vizite la tara[unde totul te tenteaza si vai, uiti de eticheta!...] si sunt repovestite ceva mai tarziu la oras. nu sunt “ruralofobica”, nicidecum. poate doar putin “rudofobica”, cu partea de neam care se aduna [nu stiu cum si de ce] o data pe an[mult prea rar ca sa fi obisnuit cu ei si mult prea des ca sa-ti mai trezeasca interesul] la tine acasa[nu inteleg de unde atata ghinion] si te intimideaza cu rasul ei galagios, cu povestea despre tine spusa la masa de pe scaunul tau, in timp ce tu esti exilat pe locul celor cazuti in dizgratie. Nu ne plac pentru ca sintetizeaza tot timpul pareri raportate la istoria neamului, construiesc paralele intre tine si unul din inaintasi [atat de departe in timp, incat e invelit intr-o aura legendara]; pentru ca te ametesc in explicatii despre gradele de rudenie, pentru ca discutiile cu ele sunt un lung interogatoriu din care adesea iesi sifonat; pentru ca iti vand opinii pe care nu le-ai cerut si uneori povesti ieftine cu gust de barfa. pentru ca pe multi nu-i vezi decat la “evenimente mondene” gen inmormantari, nunti, pomeni, botezuri, exact tipul de evenimente pe care le detesti pentru ca te constrang si te sufoca si culmea…nu prea poti absenta. iar rudele sunt toate insirate acolo, habar n-avand de ce, nici pentru ce.

jeleu.

Medieval

Am vizitat de curand castelul din Hunedoara, unul dintre cele mai bine pastrate din tara si foarte frumos de asemenea (am o mare pasiune pentru castele). Plimbandu-ma prin imensele sali aproape goale am incercat sa reconstitui in imaginatie atmosfera: mi-am inchipuit cavaleri in armura, boieri in haine scumpe si doamne in rochii mai mult sau mai putin elegante. Fara aceste pesronaje, niste simple obiecte expuse, niste mobile imense pe care sta scris “Nu atingeti” par moarte. Fara aceste personaje, nici obectele nu mai au un loc bine definit. Sunt moarte, au murit odata cu oamenii, iar mormintele lor au fost expuse intr-o lume careia nu ii mai apartin, dar care e curioasa sa le cunoasca. Si ce cunoastem? O camera, un obiect de mobilier? Prea putin cunoastem in cimitirul timpului si totusi, fara imaginatia noastra care sa suplineasca lipsa personajelor conturandu-le pentru noi, este tot ceea ce putem cunoaste. Mi-ar placea sa pot trai macar o zi intr-o atmosfera de castel medieval veritabila. Timpuri crude, dar fascinate. Mi-ar placea sa ma pot plimba in voie prin castel si sa intalnesc servitori, cavaleri, boieri, domnite la tot pasul, sa simt gustul unui timp demult apus.